Gând

 Ca o dimineață când te trezești și singura problemă este ce să alegi să faci într-o zi minunată. Ca și cum ai fi într-o cofetărie, cu bani în buzunar și singura problemă ar fi ce prăjitură să alegi. Ca și cum ai porni pe un drum odihnit - și tu și drumul. Ca un nou început, ca drumul de o mie de pași din care ai făcut primii zece pași și nu ai apucat să te plictisești.

Ca și cum ai sta în fața unei ferestre și ți-ai aminti de toate aceste (re)începuturi. Și te întrebi: de ce atunci când începe un lucru bun nu ne dăm seama imediat, dar atunci când lucrul bun se termină o știm chiar înainte ca aceasta să se întâmple.
- S-a întâmplat ceva rău? îl întrerupse prietenul.
- Nu, răspunse Adam. De ce întrebi?
- Mi s-a părut că ...
- Ți s-a părut. De ce oare nu putem să ne gândim la un lucru, nu putem să vorbim de anumite lucruri fără ca cel de lângă noi să nu se simtă direct vizat?
Prietenul a găsit un motiv și a plecat. Adam a rămas singur cu gândurile lui. Sunt oare gândurile mele? se întrebă el. Dacă aceste gânduri mă gândesc pe mine?
Și după ce gândi acestea, Adam se opri din gândit. Iar odată cu oprirea acesta, Adam începu să dispară.