Hireth

prima picătură: Două femei pe scaun în fața mea. Una ascultă, simulând atenția, celaltă se exprimă în bucăți de frază pierdute în zgomotul metroului: ­- Am fost la Bârlad ... la Suceava la mormântul lui Ștefan cel Mare ... tăticu a fost doctor, dar și eu am fost doctorița lor, dar nu era la fel ... am venit cu bagaje și ... Cobor în stație încercând să combin bucățile într­-o poveste plauzibilă. a doua picătură: Un bărbat stă cu mâna la ureche și strigă ceva. Senzația că ar putea striga din cauza durerii de la ureche. Când mă apropii văd că între palmă și ureche avea un mobil. Îl aud strigând: ­- Telefonul meu e acasă. L­-am uitat și nu am cum vorbi. a treia picătură: Scriu cu un pix verde ce are o mină albastră. Și stau pe o bancă în stația de metrou. A scrie aici mi se pare că e ca și cum aș spune, și ce dacă metroul vine greu ­ am timp de scris. a patra picătură: A venit metroul și mi se zbate pleoapa stângă. Notez acest lucru pentru a vedea dacă se va întâmpla ceva rău în următoare