Sacadat

 Adam în fața ușii. Își privi mâna. Mâna apăsă pe clanța ușii. Ușa se deschise. Adam privi afară. Afară nu se uita la el. Adam făcu un pas. Apoi al doilea pas. Închise ușa în urma lui. Nu privi clanța. Privi din nou afară. Dar nici acum afară nu se uita la el. Adam o porni pe trotuar. Și trotuarul nu spuse nimic. Și Adam era tăcut. Tăcut ca un trotuar. Adam nu-și auzea respirația. Respira oare? Duse mâna în dreptul gurii. Simți un aer cald. Deci respira. Se gândi să ia autobuzul. Dar ce să fac cu un autobuz? gândi Adam. Mai bine să ia o bere. Intră în berărie. Probabil deschisese ușa. Nu-și amintea când. Așa că închise ușa. Se așeză la o masă. De fapt pe un scaun. I-ar fi plăcut să stea la bar. Ca-n filme americane. Dar era într-unul românesc. Nu film, ci bar. Berea era pe masă. Nu-și amintea când o comandase. Dar o comandase. Și ar fi trebuit s-o plătească. Duse mâna la piept. Simți portofelul. Apoi ridică paharul. Bău. Mai doriți ceva? Chelner care întreabă. O femeie, gândi Adam. Dar tăcu. Și uite, lângă el era o femeie. Trebuie să fiu atent ce gândesc că se împlinește, își spuse Adam. Totuși gândi: să nu plătesc. Acum e din nou pe stradă. Femeia la brațul lui. Cine o fi luat barul? mai gândi el. Se așeză în pat. De fapt, patul a venit pe spatele lui. Patul s-a mai rotit de două ori. Apoi Adam a adormit.

Deodată sună telefonul, Adam se ridic brusc din pat și odată cu el se ridică și durerea de cap.
- Ce faci omule? auzi Adam vocea lui Chiril în telefon.
- Dormeam.
- Mi-a zis Olga că te-a găsit beat într-o berărie.
- A, deci nu era un vis, spuse Adam. Și?
- Ce și, mă? Erai prea beat pentru un și, spuse Chiril. Te-a dus acasă și te-a pus în pat. Și ai adormit.
- Nasol, spuse Adam privind pe fereastră.