Se întâmplă ca uneori să intervină ceva și totul să se schimbe. Pentru că ceea am spus sună prea vag, am să dau un exemplu. Mergeam pe o alee în parc într-o după-amiază, mă simțeam plictisit, dar nu foarte. Pe atunci lucrurile se înlănțuiau logic în viața mea. Simțeam o anumită stare de „călduț”, o anumită siguranță plafonatoare. Desigur pe lângă acestea și gândul că nimic nu se mai poate schimba. M-am uitat la ceas. Mai aveam timp. M-am așezat pe o bancă în parc. Și... atunci s-a întâmplat, a intervenit acel ceva. Ceva sub forma unui prieten care se așează lângă mine pe bancă. Nu-l mai văzusem de mult timp, de fapt nici el nu mă văzuse de aceeași perioadă de timp, dar uite acum mă vede, se așează lângă mine pe o bancă și începe să-mi povestească. La început eram interesat, îi puneam chiar și niște întrebări, apoi nu mai aveam întrebări, dar prietenul mai avea de povestit, apoi am început să mă simt ușor iritat și din ușor iritat devin greu iritat, ajung chiar să mă gândesc că aș fi putut să nu fi stat pe acea bancă, aș fi putut fi în altă parte, până și plicitseala pe care o aveam îmi trezea nostalgii. Mă ridic brusc de pe bancă, dar prietenul se ridică și el, îmi spune plin de entuziasm că mă conduce câțiva pași și eu deja număram în minte pașii. Aș fi vrut să-mi sune telefonul, să se întâmple ceva să scap de acel prieten. Și deodată nu am mai suportat, am văzut un taxi și-i spun brusc prietenului: eu o să iau taxi-ul, scuze. Prietenul rămâne la mijlocul unei fraze privindu-mă mirat. Mă sui în taxi, spun o adresă și încep să mă simt bine chiar dacă era un taxi care taxa dublu faţă de cât ştiam eu.
Abia mai târziu am realizat că de atunci nimic nu a mai fost la fel.
Comentarii
Trimiteți un comentariu