După 30 de ani

 - Nu-mi place cum arăți, îi spuse Matei.

- Mulțumesc, spuse Adam zâmbind un pic amar.
- Omule, vorbesc serios. Ce e cu privirea asta de depresiv?
- Ai tu altă privire de depresiv?
- Mă enervezi, mai spuse Matei și bău un pic, poate și ca să câștige timp să găsească argumente.
Adam oftă, ar fi băut și el ceva, dar nu cafea. Pentru o bere ar fi trebuit să fie mai cald, pentru o tărie ceva mai frig, gândi el zâmbind.
- Ești drăguț că încerci să mă ajuți, dar sincer nu ai cum, spuse deodată Adam.
- Cum mă, nu am cum? izbucni Matei. Mă, când te văd așa, mă gândesc că erai mai simpatic când te gândeai la Eva.
- Normal, spuse Adam zâmbind. Te-aș întreba doar: cine e Eva?
- Acum te gândești la Maria, nu?
- Și da și nu, spuse Adam.
- Acum nu te înțeleg... Nu că te-aș fi înțeles vreodată.
- De fapt, nu cred că asta e problema. Problema mea sunt gândurile.
- Ce gânduri? Maria e frumoasă, Maria te iubește, Maria ...
- E departe. Dacă ar fi aici, dacă aș auzi-o vorbind ...
- Nu vorbiți în fiecare seară pe skype?
- Vorbim, o văd, mă simt bine ... dar știi, oricine are o zile mai bune, zile mai proaste, uneori e obosit, sau ...
- Măăă, tu ești îndrăgostit de ea, zise Matei aproape râzând.
Adam îl privi pe Matei ridicând o sprânceană.
- Da mă, știu, dacă sunteți împreună de atâta timp înseamnă că o iubești. Dar acum te porți ca și cum ai fi la început. Ești ca un adolescent fără coșuri pe față ... E mișto faza. Categoria „moșule ce tânăr ești”, continuă Matei.
- Poate că nu trebuia să-ți spun nimic, că acum o să mă tachinezi o sută de ani.
- Nu mai trăiesc eu atâta, dar s-ar putea s-o fac... De fapt tu nu ai venit să-ți dau un sfat, tu ai venit să povestești ea, s-o simți mai aproape ...
Adam comandase totuși o bere și, în timp ce privea paharul de bere, putea să-l asculte pe Matei.
- Știi, spuse deodată Matei, e ca lumea treaba asta.
- Care? întrebă Adam.
- Când ești adolescent și ești îndrăgostit, e mai rău – ai coșuri pe față, nu ai bani, te mai bat la cap și profii ăia de la liceu. Acum ...
- Am și eu servici și are cine să mă bată la cap, spuse Adam.
Matei zâmbi.
- Uite vorbind cu tine mă gândesc la o carte a lui Eliade.
- „Romanul adolescentului miop”?
- Nu mă! spuse Matei. La jurnalul lui sau memoriile lui. Când s-a îndrăgostit la Paris de....
- Cristinel.
- Exact. Știi, mi-ai tot povestit de cărțile lui Eliade și m-am apucat și eu să citesc din ele.
- Și ce legătură are asta cu ...
- Vroiam și eu să-ți fac un compliment să te simți mai bine. Dar nu sunt așa de bun ca tine la asta.
Adam începu să râdă. Matei râse și el. Plătiră și au plecat încet prin oraș. Seara, Adam ajunse acasă. Atunci își reaminti de ultima parte a discuției cu Matei. O fi având o semnificație retrăirea unor sentimente la o distanță de 30 de ani? Adam rămase pe gânduri. Deschise computerul, Maria nu-i scrisese nimic. Văzu afișată temperatura de afară. Va veni frigul, își spuse și-și puse un coniac fără cuburi de gheață. Bău încet coniacul fără să mai privească computerul.