Fragment004

 - Poți să mă ajuți? spuse George rugător.

Adam îl privea. Asta da imagine. George ajunsese să ceară ajutor.
- Băi, ești singura mea șansă , spuse George.
- Te cred.
- Nu vrei să mă ajuți?
- N-am spus asta.
- Ce vrei să-ți dau? Sau cât vrei?
- Nu vreau nimic de la tine, mă. Să te văd rugându-te de mine îmi este suficient. Cine e tipa?
- Olga.
- Aaa... Te înțeleg. Hai, spune, deșartă sacul.
- Păi știi că demult lucrez la asta ...
Adam se strâmbă.
- Ce este? zise George. Nu mă crezi?
- Măi omule! Ai spus – „lucrez la asta”? Și te miri că ai probleme?
- Nu, mă, că asta ziceam eu așa pentru tine.
- Bine. Continuă, zise Adam zâmbind.
- Deci cum îți spuneam. Și după multe încercări reușesc să stabilesc o întâlnire cu ea în oraș... Alaltăieri...
- Așa, și?
- Alaltăieri omule! Mai știi petrecerea aia de la Matei?
- Te-ai dus la întâlnire beat?
- Cum să fac asta? spuse George făcând ochii mari... După chef, m-am dus acasă să fac un duș, apoi m-am uitat la ceas, am văzut că mai aveam vreo trei ore până la întâlnire și am zis să mă odihnesc un pic.
- Și te-ai trezit după patru ore.
- M-am trezit noaptea pe la 10 și deja aveam pe telefon trei apeluri de la ea... Sunt un prost...
- Asta nu am cum s-o rezolv.
- Nu poți să mă ajuți să mă împac cu Olga?
- Omule: unu, mă refeream că nu am cum să rezolv problema legată de prostia ta, și, doi, cum să te împaci cu cineva când nici măcar nu ați început ceva?
- Deci nu poți să mă ajuți? spuse dezamăgit George.
- „Nu poți să mă ajuți”, „nu poți să mă ajuți”, îl imită Adam pe George. Mai știi și altceva? Văd că ai laptop-ul la tine. Deschide email-ul și scrie.
George deschise laptopul, ajunse pe contul de email, dădu un click pe „compose message” după care privi plin de speranță spre Adam. Atunci Adam începu să-i dicteze:
„Uneori lucrurile sunt atât de altfel încât nici cuvintele nu le pot descrie. Mă simt vinovat față de tine și poate nici nu ar trebui să-ți scriu. Te rog doar să citești acest mesaj după care poți să-i dai un delete. Poți să faci asta chiar acum, dar nu ai să aflli adevăratul motiv pentru care nu am apărut.... Mulțumesc dacă ai ajuns până aici. Cu o zi înainte de ziua întâlnirii cu tine m-am tot gândit la momentul în care ne vom vedea. Și, umblând prin casă, am găsit o fotografie veche. Era fosta mea prietenă. Eram în clasa a șaptea și ne dădusem întâlnire în fața școlii. Venisem cu vreo oră înainte. Ea a apărut, m-a văzut, a trecut strada repede, o mașină a oprit prea târziu și ... mereu m-am simțit vinovat și deși mulți spuneau că nu e vina mea... Până să te întâlnesc nu am mai putut să am nici o prietenă, pentru că mereu simțeam că am acest blestem asupra mea. Când te-am întâlnit, nu știu cum mi s-au șters din minte toate acestea. Găsind fotografia mi-am dat seama că sunt egoist, că nu m-am gândit la ce puteai tu să riști pentru mine. Nu aveam dreptul să fac asta...Nu știu de ce îți scriu această scrisoare, nu știu ... închei aici unde poate se încheie și ceea ce ar fi putut fi între noi”.
George rămase cu ochii pe monitor un pic după ce scrisese ultimele cuvinte. Apoi ridică ochii spre Adam și îi spuse:
- Băi, ești tare! Îți rămân dator. Pare atât de real.
- Dă un send la mesaj până nu ți se blochează computerul de emoție.
Adam se duse în bucătărie, își puse un pahar de coniac, bău un pic și privi pe fereastră. Și zâmbetul lui deveni un pic amar.

(câteva zile mai târziu)

Adam deschise ușa. Rămase cu mâna pe clanță. În dreptul ușii stătea Olga. Zâmbea.
- Ce-ar fi să mă lași să intru? spuse ea.
- Da, desigur.
Olga intră, se uit prin cameră după care se așeză pe un fotoliu.
- Deci tu ești Adam?
- Iar tu Olga, spuse el cu o voce stinsă.
Ea zâmbi.
- Ai un pahar cu apă?
- Și unul cu vin, dacă vrei, spuse Adam mergând spre bucătărie.
- Vrei să mă amețești și cu altceva decât cu email-uri?
Adam se opri un pic. Se întoarse spre ea și zâmbi.
- Vrei să-ți cer scuze? aproape că strigă Adam din bucătărie.
- Ar fi un început, spuse ea.
- Ce vrei să începem? spuse el, revenind cu un pahar de apă.
Olga bău din pahar, apoi îl puse pe o măsuță.
- E drăguț aici la tine... Nu stau mult. Plec imediat.
- Adică ai venit pe aici pentru că vroiai un pahar cu apă ?
- Am să-ți spun de ce am venit: te-am văzut pe acolo, pe la facultate. Știu că ai avut pe cineva. Eva parcă.
- Văd că mi-ai făcut dosarul, spuse Adam zâmbind.
- Pari un tip interesant. De ce nu te-ai dat niciodată la mine?
- Pentru că nu e genul meu „să mă dau”.
- Nu sunt genul tău?
- Eu nu sunt genul tău. Tu ai nevoie tipi cu bani, eu cel mult aș putea fi o distracție. Ceea ce sigur nu e genul meu.
- Știi, cred că am să te păstrez de prieten. Îmi place ideea să am prieten un bărbat cu care să nu mă culc. E ca și cum aș avea un spion în tabăra adversă ... Acum trebuie să plec.
Olga ajunse în dreptul ușii, deschise ușa și se opri:
- Iar treaba cu George rămâne secretul nostru, nu?
- Sigur draga mea, spuse Adam.
Olga se întoarse spre el și îi spuse zâmbind:
- Vezi că într-o zi aș putea ajunge să cred că aș fi draga ta.