În luna şi anul în care m-am născut, pe locul întâi în topul Bilboard a fost un cântec al Beatles-ilor, "I Want To Hold Your Hand". Nu știu dacă mama asculta la vremea aceea topul Bilboard. (totuși înclin să cred că nu s-a gândit să vadă ce melodie era pe primul loc în topul Bilboard).

Semne și mesaje putem găsi peste tot: de la prenumele pe care-l avem până la modul în care stătea soarele între stele în ziua în care ne-am născut. Dar poate că ar trebui să înțelegem că semnele au fost făcute pentru oameni și nu oamenii pentru (sau după) semne. De fapt, dacă un anumit semn ne spune ceva este mai mult pentru că el scoate la iveală o dorință sau o temere ascunsă a noastră. Faptul că am avut ghinion după ce o pisică neagră mi-ar fi trecut drumul nu e vina pisicii, ci mai degrabă e vina mea pentru că, fie nu am avut încredere în mine pentru a valorifica un moment optim, fie acel lucru pe care-l așteptam nu era destul de copt pentru a apărea. Poate că semnele sunt doar semne. Ele arată doar un lucru prezent și nu lucruri ce s-ar putea întâmpla viitor.

Și mă gândesc la personajul meu, Matei, care a zis aceste lucruri mult mai bine ca mine la finalul unei povestiri: „Pentru că nu forma interesează, ci fondul. Ai o femeie, pui mîna pe ea. N-o ai, pui mîna în buzunar şi te duci să plimbi.  Încearcă odată să înțelegi că gîndurile astea nu o să te ducă undeva.” Oare Matei s-o fi gândit la cântecul Beatles-ilor?

p.s. M-am născut undeva prin noiembrie 1964.