Ce ar fi să căutăm o culoare pentru ziua de azi? Alb. Nu e culoare, ca și negrul de altfel. Galben? E prea acru, îmi face gura lămâie. Galben ar merge pentru alte zile, dar nu pentru azi. Verde? Pădure, frunze proaspete, iarbă. Ar merge, dar mai degrabă ar ține de o zi liberă. Curcubeu. Nu e culoare, dar cred că rimează cel mai bine cu ziua de azi. Această zi ca o feerie de culori, mijlocul unei libertăți. Și tot ca la un curcubeu când te apropii, dispare: vine mâine cu cerul ei plin de zilele care urmează.
- Îți stă mintea la poezii când atâtea lucruri se întâmplă afară? spune.
- Și la ce ar trebui să-mi stea mintea? Sau mai corect-zis, de ce ar trebui să stea mintea mea? spun.
- Ai să vezi tu ..., spune suspendându-și ideile pe crengile unui copac.
- Acum sunt orb? spun eu stingând lumina.
- Acum te joci și mai târziu vei plânge, spune el spălându-se pe mâini.
- Și dacă ies în stradă să plâng, crezi că voi râde mai târziu? îi spun dându-i prosopul să se șteargă pe mâini.
- Mulțumesc, spune luând prosopul. Dă tu altă rezolvare!
Aveam rezolvarea în buzunar, dar nu i-am arătat-o. Oricum nu ar fi văzut-o pentru că era atât de obosit încât a adormit. L-am lăsat să doarmă pentru că a doua zi urma să iasă iar în stradă. Ziua e aproape de sfârșit și așteaptă răspunsul la întrebare: Ce culoare a avut ziua de azi? Dar răspunsul nu are cum să vină - se plimbă pe străzi îngrijorat de situația politică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu