Se întâmplă uneori ca să te trezeşti dimineața fără nici un gând sau să te întrebi cum o să mai treacă şi acea zi. Aşa ca şi cum ai fi pe un hol şi ai o mulțime de uşi de deschis, deşi ştii că nu ai să găseşti nimic în acele camere, dar trebuie să deschizi uşile aşa cum respiri, aşa cum îți amintești de ceva şi acea amintire vine şi pleacă atât de repede încât din ea nu rămâne decât senzația. Deci te-ai trezit în acea dimineață, eşti singur în casă, iei bolovanul unei noi zile şi urmează să-l urci până în vârf. Stai pe marginea patului cu capul în mâini, mâinile discutau cu el şi încercau să-l convingă să mai stea încă o zi pe umeri. "Și apoi poți să te rostogolești pe jos prin cameră până vei reuşi să ajungi într-un colț", îi spuneau mâinile.
Te-ai mai uitat încă odată la ceas căutând un motiv să mai stai. Dar nici pe cadranul ceasului nu ai găsit acel motiv, aşa că te-ai sculat.
Puteai să nu mergi în acea zi la servici, să fi bolnav, să fi în altă parte, dar de fapt asta nu s-a întâmplat niciodată, mereu ai fost la întâlniri aşa cum pietonul grăbit ajunge la mijlocul străzii unde are o întâlnire cu o maşină.
Deci, te scoli din nou din pat sau poate eşti în bucătărie şi-ţi bei cafeaua sau poate îţi dai cu apă pe ochi. Mai târziu poate ai să-ţi doreşti să fi ținut minte acea zi. Fiecare moment de dinainte de. Dar aceste momente s-au vaporizat, au fost luate şi reciclate. S-au transformat în dimineața în care te-ai trezit, te-ai spălat, ai băut cafeaua şi ai ieșit repede pe uşă să nu întârzii. Acum dacă ai sta să te gândeşti, în mod sigur ai închis uşa în urma ta, acolo au rămas închise plictiselile de zi cu zi pentru că de atunci nimic nu a mai fost la fel. E adevărat că uneori ai încercat să te întorci, să deschizi uşa şi să iei cele lăsate în acea dimineață în casă. Dar nu ai reușit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu