Ce ai putea face atunci când te simți obosit, când nu mai ai chef de nimic și nimicul nu are chef de tine? Te-ai putea bucura de această stare și, normal, starea s-ar bucura de tine. Oricum o stare e ceva mai mult decât un nimic.
Lași totul în urmă. Apoi totul începe să te urmărească, dar deja nu-ți pasă de asta. Mergi pe trotuar, iar dacă ar ploua ar fi perfect. Pentru că nu s-ar vedea lacrimile. Sau poate lacrimile nu ar putea ieși din colțul ochilor și obrajii tăi ar fi triști fără lacrimi. Și atunci obrajii s-ar mulțumi și cu niște picături de ploaie. Așa că o ploaie ar fi perfectă pentru starea ta. Bine. Dacă nu se poate o ploaie, atunci să fie uscăciune. Așa vei putea spune că soarele ți-a uscat lacrimile și de aceea nu poți plânge ...
... pe cine încerc să păcălesc? Am rămas în casă, ochii nu plâng, doar degetele se mișcă pe tastatură. Parcă totul s-a topit în jurul meu și dacă nu aș scrie, probabil, m-aș topi și eu și computerul. Am deveni lichizi și ne-am vărsa în ziua de mâine ca într-o ceașcă de cafea. O cafea ca aceea pe care o voi bea mâine dimineață.
Comentarii
Trimiteți un comentariu