Puțini știau numele lui adevărat. Se știa doar porecla lui: Piticu. În ciuda acestei porecle, sau poate din cauza ei, Piticu era un bărbat ce avea mai mult de 1,9 m cu părul soios ce și-l acoperea cu o șapcă. Șapca o găsise pe stradă și deși pe ea scria „ferari” nu era roșie sau poate murdăria o făcuse să pară neagră. Ochii cenușii, obosiți, erau aproape invizibili pe față, barba căruntă și nasul mare atrăgând atenția mai mult ca orice. Stătea în această dimineață cu unu de-i zicea Berică, în stația de tramvai. Tăceau, Piticu se uita după tramvai, Berică privea mereu în sacul de plastic de unde ieșeau niște table, care probabil că stătuseră pe o casă cu ceva timp înainte.
Veni tramvaiul, Piticu cu o mână în buzunar urcă, Berică luă sacul de plastic cu mâna dreaptă și o sacoșă de rafie cu cealaltă mână. Piticu se duse către un geam și privi trotuarul, Berică, ager se uită în rapid prin tramvai și ochi un loc jos. Puse sacul și sacoșa pe jos.
- Pune mă sacoșa mai încolo din drum, strigă Piticu văzându-l pe Berică.
- Lasă-le acolo, că nu e nici un drum pe aici.
Piticu găsi și el un loc pe un scaun. Se așeză. Berică scoase o sticlă de plastic din sacul cu table și bău din ea.
- M-a însetat căratul ăsta. Vrei? întrebă Berică.
- Nu, că n-am mâncat, spuse Piticu.
- Păi o pâine e o bere.
Piticu nu-i răspunse și se uită pe fereastră. Berică se uită la etichetă și citi cu voce tare:
- Zece la sută gratis.
Privi sticla, mai era un pic de bere, și spuse:
- De acum beau gratis.
Piticu nu-l băga în seamă și Berică râse spre Adam.
- Așa e el mai supărat, până la prima dușcă... Ia zi Piticule, ce zici, eu mă duc până la capăt și ne vedem acolo?
- Că eu sunt prostul tău!? Mergem împreună.
- Am găsit bine astea ... vedem cât iese și le facem pe din două.
- Ce pe din două, mă! se încruntă Piticu la el. Da banii ăia de ieri?!
- E, am glumit și eu, spuse Berică râzând. Ziceam că ai uitat.
- Vezi că poate-ți uit eu un pumn ...
Berică râse ca pentru el și scoase sticla de bere din sac. Se uită la ea, după care bău tot. Mai privi sticla odată și o puse cu grijă în sacul de plastic. Piticu îl privi dezaprobator, apoi scoase dintr-un buzunar un mobil și-l duse la ureche:
- Da mă, da. Venim acum. Sunt cu Berică. Deja e făcut.
Adam nu mai asculta ce spunea Piticu, ci privea un pic neliniștit spre Berică ce se apropia. Mai întâi simți mirosul de bere și abia apoi auzi pe Berică spunând:
- Mobilul e stricat, dar se dă și el mare că suntem în tramvai... Dar e băiat bun, mai ales după ce bea una mică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu