Eva deschise ochii. Pe fereastră, clădirea de alături avea geamurile înroșite de soarele care răsărea. Ea își privi ceasul. Era 7 dimineața. E dumincă, gândi. Ce putea face duminică dimineața? Să mai doarmă un pic. Și apoi? Să mai doarmă un pic. Sau să deschidă televizorul. Sau să bea cafeaua. Pentru asta însă trebuia să se ridice să-și facă această cafea. În cele din urmă, Eva se ridică din pat și-și văzu genunchiul julit. Se privi în oglindă și-și văzu fața. Deci nu visase. Adam. Trebuia să uite seara de ieri. Ziua de ieri. Era ceva ce nu ar fi trebuit să fie. Uneori, când închizi o ușă, e bine să nu o mai deschizi. Sau, cum spunea bunica ei, dacă ai spart un pahar nu încerca să coși cioburile - aruncă paharul. Eva se mai privi în oglindă. Trebuie să fac ceva. Un duș.
Când ieși de la duș, își puse halatul pe ea. Nu-și uscă părul. Merse în bucătărie să-și facă o cafea. Pe un masă văzu mobilul. Să sun pe cineva? Deschise agenda telefonului și văzu numărul de telefon al lui Adam. Eva se încruntă un pic fără să zâmbească. Dădu la „opțiuni” și alese „ștergeți contactul”. Pe ecran apăru scris „Ștergeți toate detaliile?”.
- Ce bine ar fi dacă aș putea, spuse Eva și apăsă pe comanda „Da”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu