Funcţionara

 Matei ajunse la oficiul poștal. Se așeză la coadă, erau doar trei persoane, „iau alocația și am timp să merg să plătesc și cablul” gândi. Scoase mobilul, se mai uită odată la ceas. Avea timp destul. În spatele lui se așeză o femeie. Privi spre ghișeu peste umărul lui Matei. Apoi ea oftă și spuse:

- Să vezi cât o să stăm aici.
Cum Matei nu spuse nimic, ea îl împinse cu cotul. Matei nu apucă să spună nimic, pentru că, brusc intră în oficiu poștal un tânăr. Veni direct la ghișeu și spuse funcționarei:
- Vreau niște timbre.
Funcționara nu-l băgă în seamă. Preferă să explice clientului de la ghișeu despre cât de încet „merge” un calculator și efectele acestui fenomen asupra relațiilor cu clienții. Tânărul însă nu se lăsă și aproape strigă la funcționară:
- Doamnă aveți timbre de 4 lei? strigă iar tânărul.
- Dacă vreți patru de un leu, răspunse funcționara fără să-l privească.
- Da’ la poliție pot să dau de un leu?
- Dumneata dai ce vrei la poliție ...
- Eu nu vreau să dau, eu vreau să-mi iau cazierul ... oare pot să le dau unu de un leu?
- Păi nu ai cerut de patru lei? zice funcționara.
Deja în spatele lui Matei mai apăruseră încă trei persoane în afară de femeia care, ritmic, îl lovește cu cotul. Matei scoate telefonul mobil și văzu că au trecut doar vreo 5 minute.
- Păi doamnă, ce timbre să iau? continuă tânărul.
- Ia dom’le patru, strigă cineva de la coadă.
- Păi să dau 16 lei?
- Nu dom’le, ia 4 de un leu, adică patru lei.
Între timp la imprimantă iese chitanța, funcționara ia banii, după care îi spune tânărului:
- Dă patru lei să-ți dau timbrele.
- Păi și mi le primește la poliție?
- Da.
- Și dacă nu le primește?
- Vii înapoi să ne certăm.
- Păi dacă vin, te și înjur.
- C-oi fi primul ..., spuse funcționara zâmbind.
- Și nici ultimul cucoană, dacă nu te miști mai repede, strigă din nou omul de la coadă.
- Stai domn’le la rând, că sunt cei din fața dumitale care vor să mă înjure, spune funcționara.
- Eu nu vreau să vă înjur, spune Matei zâmbind.
Funcționara îi zâmbește, dar deodată se aude vocea femeii din spatele lui:
- Ce faci domn’le! De ce nu te miști?
Matei se întoarse spre ea și îi spuse:
- Aș vrea să mă plimb și eu pe aici, dar uite nu am loc.
- Păi, da, că stai și te uiți la mobilul ăla scump și faci pe șmecherul!
- Și ce, să facă pe supăratul ca matale? intervine un alt bărbat de la coadă.
Deodată se aude vocea funcționarei:
- Dom’le să știti că nu prea am bani pentru alocații: cine are mai mulți copii să aștepte.
- Aoleu, ce ne facem, se auzi o femeie care abia se așezase la coadă (între timp erau vreo 10 persoane).
- Să dea câte un leu la fiecare, să ajungă la toți, spuse Matei și lumea începe să râdă.
Bărbatul râde și el un pic, după care spune melancolic:
- Uitasem dom’le de vremurile alea!
În cele din urmă Matei ajunge la ghișeu, funcționara îl privește cu simpatie și îi spune:
- Deci până la urmă v-ați mișcat?