Gustul berii

 Stăteam de vorbă cu Adriana, când, deodată, Adam intră în cameră. Se uită surprins la noi câteva clipe, după care spuse:

- Dacă vă deranjez, pot pleca.
- Îți dai seama că dacă ai spus asta, noi n-o să-ți spunem „da, ne deranjezi – pleacă”, zise Adriana.
- Nu trebuie să fi rea, i-am spus Adrianei.
Adam stătea în dreptul ușii și nu știa ce să facă.
- Te rog, intră, i-am spus. Poate ne poți ajuta.
- De fapt arbitra, spuse Adriana.
Adam intră, se așeză pe un scaun și spuse privindu-mă:
- Care e problema?
- E vorba de cartea mea, am spus.
- Tot nu ați terminat de vorbit? spuse el un pic iritat. Ce tot aveți de vorbit? Ai scris o carte, te așteptai să aibă succes, dar nu a avut. Lumea spune din politețe că e o carte bună sau chiar mai rău, că e o carte drăguță ...
- Și spuneai de mine că sunt rea, interveni Adriana.
- Lucrurile sunt simple, continuă Adam. Ai făcut greșeala să pui titlul „De ce nu sunt ateu” și atunci toți au impresia că e vorba de ceva panseuri religioase. Cer s-o citească, și, când văd că e ceva literar, normal să tacă.
- Dar ..., am vrut eu să spun.
- Știu ce vrei să spui: problema nu e dacă e o carte bună sau nu. Hai să pun problema altfel: să zicem că ai scrie o carte intitulată „probleme de matematică” în care ai descrie viața unui profesor ce compune probleme de matematică pentru diferite concursuri. Cei interesați de matematică vor cumpăra cartea și se vor aștepta să găsească probleme de matematică și găsind altceva, o categorisesc ca fiind neserioasă. Cât despre cei care ar fi putut să fie interesați de beletristică, ei vor trece pe lângă acest titlul ca un șofer pe lângă un echipaj de poliție.
- Șoferul fiind în autoturism, completă Adriana.
- Nu neapărat, zise Adam zâmbind.
- Și atunci ce să fac? aproape că am strigat.
- În primul rând să nu pui întrebări. Apoi să-ți dai seama că nu tu ești de vină. Singura ta vină este că ai scris cartea în niște vremuri în care majoritatea trăiește din clișee, generația telecomenzii. Suntem obișnuiți ca atunci când apăsăm pe telecomandă să se deschidă televizorul, nu să se întâmple altceva... Oamenii nu mai vor surprize. Vor siguranța zilei de mâine, clișeele lor de zi cu zi.

A doua zi îmi aminteam de discuţia cu Adam în timp ce deschideam frigiderul. Am luat o bere, și, în timp ce deschideam sticla, mă gândeam: ce-ar fi să aibă gust de vișinată? Am gustat. Avea gust de bere.