Cocktail

 Degetele ei lungi prinseră paharul. Apoi ea ridică ușor paharul până în dreptul buzelor și-și umezi buzele puțin. Simți mirosul cocktail-ului, era un ceva din alte vremuri. Închise ochii de parcă ar fi vrut ca nici o imagine a prezentului să nu-i tulbure acea amintire.

- Îți place? întrebă bărbatul.
Eva deschise ochii, și-l privi. Chiar atât de fraier poate fi un bărbat încât să nu poată citi un zâmbet și încântarea din ochii ei? Sau are nevoie de o confirmare, de o accentuare a puterii lui? Deja începea să-i devină antipatic. El stătea lângă ea și aștepta răspunsul. Ea îl privi zâmbind: cu asemenea specimene nu e bine să te grăbești, trebuie să le fierbi un pic la foc mic. Nu pentru că sunt rea, ci pentru ca să pot savura victoria mai bine.

Apoi își aminti: la conferință se așezase lângă ea. Ea îl privise cu coada ochiului. Arăta bine, poate un pic prea bine.
- Mi-a plăcut comunicarea pe care ai susținut-o, a intrat el în vorbă în pauză.
- Numai comunicarea? întrebase Eva.
El se uită mirat la ea. Ea îi zâmbi.
- Aaah, da, spuse el un pic mai tare. Mi-a plăcut și modul în care ai schimbat slideurile. Apăsai aceeași tastă mereu?
E curajos, gândi ea.
- Dar cum arăt nu-ți place?
- Ar trebui să stau mai aproape. De la distanță s-ar putea să pierd din detalii... Pot să-ți ofer ceva de băut?
- Au băutură la conferință? întrebase ea fals-mirată.
Au mers la un bar, el i-a oferit un cocktail.

Ajunsă la zi cu amintirea, ea se gândi că-l lăsase cam mult să aștepte:
- Deci ce ai întrebat?
- Dacă îți place, zise el cu o voce stinsă.
- Da, îmi placi, spuse ea zâmbind. Știu că m-ai întrebat de băutură, așa cum știu că de fapt vrei să știi dacă îmi placi. Și-mi place și băutura.
- Îți place să preiei inițiativa? întrebă bărbatul.
- Numai când știu că ar putea exista inițiative, mai zise Eva și mai bău un pic din pahar privindu-l în ochi.