Colonelu

 Trecuseră două săptămâni de când Grig revenise ca profesor în sat. Își amintea uneori prima zi, (prima zi din ce?), când, după câțiva pași prin sat, se oprise la "Colonelu". După un timp nu mai punea ghilimele, cu greu își mai amintea numele Colonelului. Ca-n fiecare luni dimineață, Grig intră în birt, se așeză la o masă. După un timp apăru Colonelu' zâmbind:

- Domn' profesor iar s-a făcut luni?
Grig prefera să vină luni la birt din două motive: nu ar fi suportat să vină duminica atunci când era plin de lume și, luni fiind ziua metodică, nu trebuia să meargă la școală. Colonelu' puse o bere pe masă după care se așeză și el.
- Domn' profesor cum e cu ziua asta metodică?
De fapt Colonelu' știa foarte bine ce era ziua metodică. Așa cum le știa pe toate. Grig rămase tăcut la masă. Colonelul însă nu se sinchisea de asta și continua să vorbească. Nici pe Grig nu-l deranja să-l asculte.
- Ieri a trecut bărbatul directoarei pe aici. Zicea că te caută.
- De ce m-ar căuta?
- L-o fi trimis ea. Doar nu vroiai să vină ea aici!? zise Colonelu' râzând. I-am spus să te caute acasă.
- Ieri nu am fost acasă, spuse Grig.
Colonelu' le știa pe toate, mai puțin un singur lucru. Nu știa că fiica lui și Grig se întâlneau într-o șură. Chiar și acum, vorbind cu Colonelu', Grig căuta un sentiment de vină, de rușine. Dar nu-l găsi. Și apoi toate acestea nu aveau să țină mult. Peste două săptămâni ea avea să plece la facultate la oraș.
- Ei domn' profesor, nu scapi de amintirea orașului. Și ce faci domn'le acolo la oraș? Te plimbi, cauți prieteni?
- Merg în centru la berărie și beau o bere. Uneori mai vin și foști prieteni.
- Și au bere mai bună ca mine? spuse Colonelu'.
- Aici e cea mai bună bere, spuse Grig și dădu pe gât ultimul pahar.
Apoi se ridică, lăsă banii pe masă și ieși.
- O săptămână bună domn' profesor! strigă Colonelu' luând banii de pe masă.
- Și ție Colonele! spuse Grig fără să se întoarcă.