De fapt Grig mergea sâmbăta în oraș. Lua trenul. Ajungea în gară, cobora pe peron. Privea în jur fără să se gândească la ceva. Ajuns în stradă făcu semn unui taxi. Se sui în taxi și dădu o adresă de lângă berărie. Coborî din taxi, așteptă să plece taxiul și apoi intră în berărie. În acea sâmbătă era destul de plin, de aceea văzând o masă la care stătea un tânăr se duse direct acolo și întrebă:
- E liber?Pentru cei ce au mai citit câteva din schițele mele, tânărul nu era un necunoscut. Era Adam, elev în ultima clasă de liceu.
- Dacă tot stăm la aceeași masă să facem cunoștiință, spuse deodată Grig. Eu sunt Grigore, dar spune-mi Grig, că așa mă știu toți pe aici.
- Pe mine mă cheamă Adam.
- Parcă te știu de undeva, spuse Grig privindu-l cu atenție.
- Da ... oarecum, spuse Adam. Ne-am văzut acum două luni la cenaclul din pod.
- Aaa ... cenaclul din pod, spuse Grig gânditor... Și tu Adam în ce clasă ești?
- A 12-a, spusese Adam. Am 18 ani, mai spuse el repede.
Grig îl privi câteva secunde apoi râse și râsul i se transformă intr-o tuse tabacică.
- Ce mă, crezi că te dau în gât că ești minor și bei bere? spuse Grig când tusea i se mai liniști. Te-am întrebat pentru că eram curios.
Adam nu zicea nimic. Își aminti de întâlnirea de la cenaclu când Grig îi spusese, mișto poeziile tale, și Adam simțise asta ca un compliment.
- E, și cum o cheamă? spuse Grig deodată.
- Pe cine?
- Ei, pe cine! La ceea ce scrii sigur e una care ți-a dat papucii ...
- Nu.... am pe cineva, dar nu ne-am despărțit. O cheamă Eva.
- Băi, ascultă la mine, spuse Grig stingând țigarea în scrumieră, sufletul tău știe mai multe ca tine. Dacă nu ți-a dat papucii sigur o s-o facă. Suferi prea mult pentru ea... femeile ... te-ai culcat cu ea, nu?
Adam simți cum roșește.
- Aha, continuă Grig. Și Eva spuneai că o cheamă? Adam și Eva... Nu ți-a dat mărul, nu ai mușcat din el?... Mă uit la tine... ești o poezie, omule. Dar va veni vremea când ai să te apuci de proză. Dar asta după ce Eva te va plimba prin raiul ei un pic ..., zise Grig și începu din nou să râdă răgușit.
- De ce spuneți ...
- Băi Adame, eu sunt Grig și sunt unul singur.
- Bine, bine, spuse Adam un pic nervos. De ce spui că o să plece?
Grig turnă puțină bere în paharul de plastic, privind cu atenție spuma. Își mai aprinse o țigare, trase fumul și scoase fumul printre buze ca un oftat.
- Măi Adame măi... Fumul ăsta nu e veșnic, berea asta am s-o termin, tu ai să termini liceul ... Crezi că e ceva veșnic? Ascultă la mine – femeile sunt cele mai neveșnice din lume.
Adam îl privi pe Grig de parcă ar fi vrut să vadă dacă glumește. După un timp Adam îl întrebă privindu-l în ochi:
- Cum o chema?
Grig tocmai vroia să ducă paharul de bere la gură. Dar lăsă paharul pe masă fără să guste din bere. Zâmbi privindu-l cu atenție pe Adam. După un timp spuse:
- S-ar putea să ajungi un prozator bun.
Comentarii
Trimiteți un comentariu