... când Adam se trezi dimineață, deschisese ochii încet, ca și cum o teamă de lumea aceasta l-ar fi cuprins înainte să deschidă ochii. Privi prin cameră. Unde sunt, se întrebă. Ce zi e azi? Trebuie să mă trezesc sau pot să mai stau în pat? Lăsă toate întrebările să-i umple mintea, după care le privi cum pleacă una după alta ca niște oameni ce traversează un hol pentru a ajunge dintr-o cameră în alta. Doar gândul la aproape-întâlnirea de ieri cu Eva rămase cu el.
Adam se sculă din pat, privi cerul prin fereastră. Începea o nouă zi. Nori pe cer. Ieri, când aproape intrase în restaurant, era soare. Ajuns în bucătărie, puse ibricul cu apă pe foc, puse două lingurițe de zahăr. Luă cutia de cafea și privi înăuntru ei. Era bine, mai erau acolo de două lingurițe de cafea. Atunci își aminti una din diminețile petrecute cu Eva.Ea stătea în spatele lui când făcea cafeaua. Deodată ea, văzându-l că pune doar ibricul cu apă, pe aragaz, îi spuse:
- Eu pun si cafea în ibric.
Adam zâmbi. Eva făcea toate lucrurile altfel. Altfel decât el.
- Păi așa riști să dai cafeaua în foc, spusese Adam fără să se întoarcă spre ea.
- Nimic nu se poate fără risc. Sau riscul la tine este pe terminate și vrei să faci economie?
- Nu-mi place stresul inutil.
- Stresul e mereu util, zise ea și-l mușcase de gât.
Apa care începuse să fiarbă în ibric îl trezi din visare. Adam opri focul și apoi puse cafeaua. Apucă ibiricul de coadă. Se opri câteva secunde privind cafeaua. Puse ibricul la loc pe aragaz pe foc și așteptă până cafeaua se revărsă. Puse cafeaua în ceașcă. Luă ceașca și merse în fața computerului. Bău încet din ceașca de cafea privind monitorul. Deși de aici nu se vede ecranul, cred că erau niște poze mai vechi cu Eva.
Comentarii
Trimiteți un comentariu