"... dar uşa e mereu deschisă"

Adam stătea pe scaun în bucătărie. În fața lui, dincolo de masă, Lenuș. Dacă se uita în urmă nu știa cum trecuse timpul, cum de ea ajunsese la 16 ani. Acum, ea îl privea întrebătoare, el luase ceașca de cafea în mână de parcă ar fi vrut să se ascundă după ceașcă. Dar ceașca era prea mică și Lenuș prea aproape pentru a se mai putea ascunde.

- Deci, ce părere ai? Ce ar trebui să fac? întrebă ea din nou.
- De fapt tu știi răspunsul ..., începu Adam să spună.
- Spune-l tu, zise Lenuș un pic agresivă.
- Nu am zis că eu aș ști răspunsul, spuse Adam calm.
- Știi, am venit să te întreb pe tine, pentru că am crezut că tu ai putea să mă ajuți. Dar văd că nu vrei. Și e normal, pentru că sunteți în aceeași tabără.
Adam zâmbi.
- Se spune că lucrurile se repetă, dar eu cred că, de fapt ele rimează.
- Te-a mai întrebat cineva ce te întreb eu?
- Sau ..., spuse Adam zâmbind.
- Nu se poate!..Tu nu ești ca Victor. Victor e atât de penibil, nu știe să lege două cuvinte... doar să mă bată la cap.
- Și tu cum crezi că eram eu la 16 ani?
Lenuș îl privi tăcută. Oftă. Se întoarse spre fereastră. Privind afară spuse:
- Și ce ar trebui să fac? Să-l mint, să-l las să creadă că-l iubesc?
- N-am spus asta. De fapt eu nu pot să spun nimic. Eu sunt din celalaltă tabără.
Lenuș se întoarse spre el și aproape îi strigă:
- Ești rău! Acum îmi va fi și mai greu să-i spun adevărul, pentru că o să am impresia că te rănesc pe tine. Chiar că nu știu ce o să fac.
- Bine, spuse Adam. Am să-ți spun eu: ai să te întâlnești cu el și o să-i spui că nu-l iubești.
- Că nu l-am iubit sau că nu-l mai iubesc?
- Vrei să fi corectă cu el sau vrei să nu-l rănești prea tare? spuse Adam gânditor.
- Să-l mint? spuse Lenuș făcând ochii mari. Așa a făcut ea cu tine atunci?
- Nu, spuse Adam. Dar mi-ar fi plăcut s-o fi facut.
Lenuș rămase pe gănduri. După un timp spuse:
- Mă duc să mă schimb. Nu pot merge îmbrăcată așa la întâlnirea cu el.
După un timp Lenuș apăru. Își pusese o pereche de blugi, un tricou larg. Se încălță cu niște teniși vechi și uzați.
- Așa vrei să te duci la întâlnire? o întrebă Adam.
- Parcă ai fi mama, spuse ea îndreptându-se spre ușă.
- Și ce ai hotărât să-i spui? o întrebă Adam când ea deschise ușa.
- Nu știu, spuse ea zâmbind și ieși pe ușă.