- Știi, începu Adam brusc, mă întreb cât ai să mai continui cu aceste discuții.
- Și ai aflat răspunsul? i-am zis.
- Văd că-ți place să răspunzi printr-o întrebare.
M-am oprit din tastat și l-am privit în ochi. Apoi am continuat să tastez.
- Poate că ar fi trebuit să fii mai atent, i-am zis. Poate deja ți-am dat răspunsul.
- Adică răspunsul e că nu vrei să-mi dai un răspuns, a zis el.
- Exact. Nu știu cât vor continua aceste discuții. Știu doar că am nevoie de ele, așa cum tu ai nevoie de Eva.
- Mereu mă bați la cap cu Eva. Nu sunt dependent de ea. Nu am nevoie de ea. Cred că mai mult tu ai nevoie de ea, ca să mă poți tachina.
- Nu m-am gândit niciodată că aceste discuții le provoci tu, așa cum te provoc eu cu Eva, i-am zis. Poate nici eu nu am nevoie de aceste discuții, ci tu ai nevoie de ele ca să explici, să te explici.
Adam tăcea și nu spunea nimic. Se uita la degetele mele care tastau ritmic acest text.
- Spune-mi sincer, i-am zis deodată. Chiar nu ai nostalgia zilelor când erai cu Eva?
- Nostalgia o am, a spus el într-un târziu. Și mai am și regretul că ne-am mai văzut și după ce ne-am despărțit. Ba chiar aș putea spune că aș fi preferat ca ea să dispară brusc din viața mea și dispariția ei să rămână o enigmă pentru mine. Dar cu fiecare întâlnire de după despărțirea noastră, imaginea ei începea să dispară din mintea mea.
- Acum tu devii prea subtil pentru mine, i-am zis.
- Un bărbat iubește o femeie atîta timp cât în mintea lui rămâne imaginea, senzația din prima zi. Cât timp iubește, el retrăiește la fiecare întâlnire cu ea, acea primă zi. Când acea primă zi se termină el începe să se dezdrăgostească. De aceea cu fiecare reîntâlnire cu Eva, prima noastră zi dispărea puțin câte puțin. Și dintr-o dată acea primă zi s-a terminat. De aceea dezdrăgostit fiind de Eva, începe să mă irite când mi se amintește că demult a fost o primă zi... De fapt cred că cel mai mult mă enervează că am uitat acea primă zi.
- Aș putea să scriu despre acea primă zi, i-am zis.
- Nu. Nu poți, mi-a zis Adam.
- Și ai aflat răspunsul? i-am zis.
- Văd că-ți place să răspunzi printr-o întrebare.
M-am oprit din tastat și l-am privit în ochi. Apoi am continuat să tastez.
- Poate că ar fi trebuit să fii mai atent, i-am zis. Poate deja ți-am dat răspunsul.
- Adică răspunsul e că nu vrei să-mi dai un răspuns, a zis el.
- Exact. Nu știu cât vor continua aceste discuții. Știu doar că am nevoie de ele, așa cum tu ai nevoie de Eva.
- Mereu mă bați la cap cu Eva. Nu sunt dependent de ea. Nu am nevoie de ea. Cred că mai mult tu ai nevoie de ea, ca să mă poți tachina.
- Nu m-am gândit niciodată că aceste discuții le provoci tu, așa cum te provoc eu cu Eva, i-am zis. Poate nici eu nu am nevoie de aceste discuții, ci tu ai nevoie de ele ca să explici, să te explici.
Adam tăcea și nu spunea nimic. Se uita la degetele mele care tastau ritmic acest text.
- Spune-mi sincer, i-am zis deodată. Chiar nu ai nostalgia zilelor când erai cu Eva?
- Nostalgia o am, a spus el într-un târziu. Și mai am și regretul că ne-am mai văzut și după ce ne-am despărțit. Ba chiar aș putea spune că aș fi preferat ca ea să dispară brusc din viața mea și dispariția ei să rămână o enigmă pentru mine. Dar cu fiecare întâlnire de după despărțirea noastră, imaginea ei începea să dispară din mintea mea.
- Acum tu devii prea subtil pentru mine, i-am zis.
- Un bărbat iubește o femeie atîta timp cât în mintea lui rămâne imaginea, senzația din prima zi. Cât timp iubește, el retrăiește la fiecare întâlnire cu ea, acea primă zi. Când acea primă zi se termină el începe să se dezdrăgostească. De aceea cu fiecare reîntâlnire cu Eva, prima noastră zi dispărea puțin câte puțin. Și dintr-o dată acea primă zi s-a terminat. De aceea dezdrăgostit fiind de Eva, începe să mă irite când mi se amintește că demult a fost o primă zi... De fapt cred că cel mai mult mă enervează că am uitat acea primă zi.
- Aș putea să scriu despre acea primă zi, i-am zis.
- Nu. Nu poți, mi-a zis Adam.
Comentarii
Trimiteți un comentariu