- Credeam că ai plecat în vacanță, mi-a zis Adam.
- Ei bine, nu. Încă sunt pe aici.
- Și continui să pui în fiecare zi ceva pe blog.
- Da. Te deranjează asta, Adam?
- Nu. Mai ales că nu sunt prea des subiectul postărilor tale. Și chiar dacă aș fi, tot nu ar fi nici o problemă la cât a scăzut traficul pe blogul tău.
- Vrei să fi rău, i-am zis zâmbind. Asta mă face să cred că ești supărat că nu prea am scris despre tine.
Adam nu mai spuse nimic. Privea pe fereastră. După cum îl știam, căuta o modalitate de a-mi spune ceva care să mă doară.
- De ce crezi că eu sunt, că mă simt ca-ntr-o luptă cu tine? spuse deodată Adam. Nu cumva acele momente de criză în care nu știi ce să scrii despre mine, acele momente în care ai scris ceva și nu-ți place, în care ștergi, rupi foi ...
- Rupeam foi, pentru că acum nu prea mai scriu pe foi, l-am întrerupt.
- Bine, cum spui tu, rupeai foi, spuse el. Deci revin, nu oare neputința ta de a povesti despre mine te face să încerci să te răzbuni pe mine? Să devii conflictual cu mine?
L-am privit pe Adam un pic, apoi am continuat să tastez.
- Poate ai dreptate. Sau poate sunt doar obosit după un an, după o iarnă și o primăvară și nu mai știu să mă bucur de vacanță.
- Te-ai bucurat vreodată de vacanță? mi-a zis Adam cu un aer ironic. Știi, vacanța e ceva mai mult decât a sta în fața unui perete și să te bucuri că peretele nu te întreabă nimic.
Am zâmbit.
- Vezi de asta îmi place mie să discut cu tine, Adam. E ca și cum aș scoate din minte tot felul de imagini spre care am calea opturată de senzația de criză.
- Uau, exclamă Adam. Tehnica numărul doi: folosești expresii deosebite pentru a-ți da senzația de detașare.
- Expresii deosebite? l-am întrebat mirat.
- Imagini opturate de senzația de criză... Ai uitat ce supărat erai pe expresiile astea atunci în clasa a 8-a?
În minte mi-a venit acea oră de română în care profesorul ne explica despre cum ar trebui comentată o operă literară. Eram în bancă cu un coleg, căruia în povestiri urma să-i spun Chiril.
- Enervante sunt cometariile astea, i-am zis în șoaptă lui Chiril.
- Da, mă, spuse el uitându-se spre profesor.
- Tu crezi că Coșbuc când a scris de grauri s-a gândit el la prostiile alea din comentariu? Cred că el scria poezia, a văzut niște grauri și s-a gândit că ar fi bine să scrie și despre ei în poezie.
- Aha, confirmă Chiril. Vezi că se uită profu' spre noi, mă avertiză el.
- Adam dacă ai ceva de întrebat întreabă-mă pe mine, spuse profesorul.
M-am ridicat în picioare.
- Ia să vedem strofa a treia, mai spuse profesorul. La ce se referă poetul în această strofă?
Am citit în gând strofa, dar nu știam ce să spun.
- Hai Adam, că până acum aveai chef de vorbă. Ai probleme cu textul?
- Mi-e rușine să spun, am zis.
- Te deranjează cuvântul "virgină"?
Colegii au început să râdă. Am zâmbit și eu jenat și, după ce râsetele s-au liniștit, am zis:
- Mie vara nu mi se pare prea virgină. Mai degrabă primăvara.
Nu mai țin minte dacă m-a dat afară din clasă după această replică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu