1) Martorii unei lumi, foste lumi, încep să plece unul câte unul. Și va veni ziua când ultimul martor se va trezi singur, singurul rămas. Și va realiza că e martorul unui proces în care au dispărut judecătorii, avocații, procurorii chiar și inculpații. Victimele dispăruseră demult. Nici măcar sala de judecată nu va mai exista. Probabil vor face un mall acolo pentru că e mai profitabil. Amintirile sunt ne-eficiente. Contraproductive chiar. La ce bun să-ți amintești lumina când trăiești în întuneric? La ce bun să salvezi o lume care nu vrea să fie salvată?
2) Încercarea nu e atunci când nu poți termina un lucru, nu-l poți duce la bun sfârșit din cauza condițiilor potrivnice. Încercarea este atunci când nu poți termina un lucru pentru că a apărut un alt lucru mai important, mai urgent de rezolvat. Și degeaba te minți că vei rezolva al doilea lucru și apoi vei reveni la primul, pentru că nici nu ai început să înțelegi bine al doilea lucru, că va veni peste tine al treilea lucru. În final vei privi în urmă și vei vedea o serie de lucruri începute și neterminate. Și cel mai trist e, că va fi cineva care-ți va spune: ce rost are să mai încerci să faci ceva când tu nu ai fost în stare să duci la bun sfârșit ceva până acum?
3) Acea senzație atât de bine descrisă de Kafka in schița "La Galerie". Martorul să vrea să avertizeze asupra a ceva ce poate nu se va întâmpla niciodată, să creadă că ar putea fi o piesă importantă în descoperirea unei conspirații ... Și în cele din urmă să-și dea seama că dacă ar interveni, toți l-ar privi mirați la început, apoi s-ar încrunta. Și mai apoi i-ar demonstra cât de penibile sunt grijile lui, cât de mult a stricat cu percepția sa greșită... De aceea preferă să tacă să-și consume tristețea ca un sandviș de la ora 10 și să accepte că nu este decât un pion de la marginea unei table de șah uitată în podul unei case vechi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu