În staţia de autobuz

 Adam își duse mâna stângă în buzunar. Simți cu degetele mobilul în buzunar și se liniști. Apoi privi să vadă dacă vine autobuzul. Veni autobuzul, dar nu cel pe care-l aștepta Adam. Adam se dădu cu câțiva pași mai în spate, privind oamenii care se grăbeau să urce.

- Nu vă supărați, pot să vă întreb ceva? auzi deodată o voce în stânga lui.
Adam se întoarse către acea femeie, o privi în ochi și îi spuse:
- Nu mă supăr și nu puteţi să mă întrebaţi ceva.
Femeia il privi mirată. După un timp se îndepărtă înjurându-l.
- De ce ai făcut asta? îl întrebă Chiril. Femeia te-a întrebat politicos ceva.
- Iar eu am refuzat-o politicos. De ce oamenii au impresia că dacă cer ceva frumos trebuie să și obțină? spuse Adam.
- Văd că te-ai făcut rău!
- Nu, Chiril. Nu m-am făcut rău ...
- Erai rău, il intrerupse Chiril.
- Poate. Dar nu asta e problema. Zilele astea am tot stat și m-am gândit unde am greșit.
- Ai greșit tu cu ceva, cuiva, spuse ironic Chiril.
Adam vru să spună ceva. Lângă el veni un copil și-i spuse:
- Dă-mi și mie un ban.
Adam se căută prin în buzunar, scoase o monedă și o dădu copilului.
- Asta ai făcut-o special, spuse Chiril după ce se îndepărtă copilul.
- Probabil că te întrebi de ce lui i-am dat un ban și femeii nu am vrut să-i răspund.
- Bănuiesc că ai făcut-o ca să mă enervezi.
- Și pentru asta, spuse Adam zâmbind. Dar vezi tu, copilul ăsta a fost cinstit. A cerut, nu a simulat că-mi dă o opțiune. Femeia a vrut să pară că-mi dă de ales. Revenind la ceea ce vroiam să-ți spun mai înainte: de ceva timp, m-am hotărât să trăiesc mai simplu și mai direct. Mi-am dat seama că de mic am fost păcălit de cei din jurul meu - că e bine să respecți regulile, că e frumos și că ăsta e drumul bun.
- Și te-ai hotărât să nu le mai respecți? zise Chiril.
- Nu. M-am hotărât să aplic regulile în care cred, nu reguli impuse pe care nu le respectă nimeni.
- Și eu dacă ți-aș cere ceva, ce regulă ai aplica?
- Asta îmi amintește de o întâmplare: cineva a mers la piață și a văzut nişte roșii și întreabă cât fac roșiile, la care țăranul îi răspunde : 100 de lei pentru cine intreabă. Hai dom'le chiar atât de mult, spuse cumpărătorul. Păi vrei să cumperi? îl întreabă țăranul. A, nu, întrebam și eu așa, zise omul. Păi tot așa ți-am răspuns și eu i-a zis şi ţăranul.

Chiril tăcu încruntându-se. Doar un bătrân din stație, deși privea după autobuz, zâmbea ușor.