Distanța ce poate exista prin adăugarea unei singure litere sau prin schimbarea unei litere. Mi-am amintit de povestea Golemului pe a cărui frunte scria când era viu - emet (adevăr), iar dezactivarea (ce cuvânt computerizant!) Golemului se realiza prin eliminarea literei e din cuvânt - met (moarte). Nu vreau să intru în lumea discuțiilor despre moarte și adevăr. Sunt cuvinte prea mari și eu am uitat să scriu cu majuscule. (amintire: când am început să scriu versuri fără rimă am renunțat la majusculele de la începutul fiecărui vers. Apoi am renunțat la strofe. În final, am renunțat să mai scriu poezii).
Și atunci despre ce scriu? De ce această poveste cu Golemul? Pentru că, deschizând blogul, mă gândeam să scriu o postare. Să postez. Cuvântul suna cunoscut, venind de undeva, de cândva când nu exista computer (cel puțin pentru mine). M-am uitat prin cameră să (re)găsesc sensul acestui cuvânt și am văzut calendarul. Am zâmbit. A posti, a posta. O singură literă. Postiți? m-a întrebat cineva acum câteva zile, iar eu aș fi putut fi deosebit și să-i spun - nu postesc, ci postez.
De aici desigur ar fi urmat tot felul de jocuri de cuvinte, dar nu ar fi fost decât jocuri şi cuvinte. De fapt, afară e foarte noapte și eu încep să simt tristețea lui Nichita Stănescu:
"Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!"
Și mă întreb: Eşti si(n)gur?
Comentarii
Trimiteți un comentariu