Timbrul fiscal

- Nu aveți un leu? îl întrebă femeia pe Adam. Trebuie să iau un timbru fiscal.

Adam spunse în timp ce căuta prin portofel:
- Asta îmi place. E ceva nou. Uite îți dau doi lei. Pentru originalitate.
Femeia lua banii și se îndepărtă repede. Apoi Adam se mai uită în jur, dar cum nu mai văzu nici un cerșetor se duse în stația de tramvai. Femeia îl mai privi pe Adam până se sui în tramvai. Când tramvaiul plecă din stație, femeia se așeză pe marginea trotuarului. Banii strânși erau puși într-un buzunar interior. Mai lăsase câțiva într-un buzunar exterior pentru atunci când va veni acela. Îl ura. De aceea nici nu vroia să-i spună numele. Era singurul lucru pe care putea să-l facă. Acela era prea puternic și ar fi putut oricând s-o scoată din acea zonă. Iar zona era bună. Aici nu erau oameni care să se lege de ea, care să-i vorbească urât așa cum pățise în vechea zonă. Își aducea aminte și acum de prima zi în acea zonă. Oameni îmbrăcați frumos, trotuare curate, spații verzi. Și deodată, nici măcar nu apucase să zică ceva, că veni la ea un bărbat:
- Ce cauți mă aici? se răsti bărbatul la ea.
- Stau și eu, răspunsese ea.
- Du-te în parc să stai! îi strigă bărbatul. Numai la furat vă stă mintea.
- Dar ce am furat? zise ea dar se ridică și se duse spre stația de tramvai.
Așteptă acolo puțin până bărbatul intră în bloc. Apoi reveni pe acel trotuar... Și acum când se gândea la acele vremuri simțea o strângere de inimă.
Văzu un bărbat cu un copil. Femeia se ridică și le ieși în întâmpinare:
- Nu ai să-mi dai și mie un leu, să-ți trăiască copilașul, să ...
Bărbatul se căută prin buzunare grăbit, scoase un leu și-l dădu femeii. Apoi trase copilul de mână și se îndepărtă grăbit.

***

Când a doua zi reveni pe trotuar în fața oficiului poștal, femeia încă mai simțea durerea în umăr. „Ar fi putut să mă lovească în față” își spuse ea. Dar mai mult decât faptul că fusese lovită o enerva că acela îi găsise buzunarul și-i luase toți banii. „Nenorocito, pe mine vrei să mă păcălești, fă?”, strigase acela la ea după ce-i dăduse un pumn în umăr. Îi luase toți banii. „Dacă mai faci odată te mut de aici la Gara de Nord, să te văd cum faci banii cu aurolacii de acolo”.
Deodată femeia îl văzu pe Adam apropiindu-se. Se duse spre el.
- Nu aveți să-mi dați un leu pentru ...
- Un timbru fiscal, completă Adam. Dar de ce ai nevoie de timbru fiscal?
- Am un copilaș în spital și trebuie să fac o cerere pentru operație și doctorul...
- E, uite, vezi, o întrerupse Adam. Versiunea asta nu-mi place. Mai bine taci și ia un leu.
Femeia spuse ceva și apoi se îndepărtă repede. Adam o privi cum se duce la locul ei pe trotuar. „Poate totuși îmi imaginez eu prea multe. Poate nu există zone, poate nu există un acela. Poate o fi având probleme.” Adam o mai privi un pic după care își spuse: „Dar dacă mâine vine tot cu schema cu timbrul fiscal, nu am să-i mai dau nici un leu.”