Există momente care rimează. Așa cum vine versul întâi, îl trăiești ca prima oară. Apoi, mai târziu, vine versul doi, dar asta o afli la finalul versului când simți rima.
Poate de aceea, abia când Adam ieșise din birou simți rima. De aceea poate nu simțea nici o emoție. Ar fi putut, de exemplu să-și amintească ceva de la începuturi. Începuturile însă erau din altă vreme, o altă vreme în care era un altul. Adam coborî scările, asta ar fi putut fi un simbol, dar nu l-a simțit așa. El ajunse în curte, dădu mâna cu un prieten, ce faci, bine, dar nu mă plâng îi spuse Adam. Prietenul râde. Apoi prietenul începe să îi spună ce multe lucruri are de făcut. Și tu? întreabă prietenul deodată. Eu plec, spune Adam. Prietenul râde, dă mâna, apoi pleacă, cine știe când se vor revedea. Adam ajunse în stradă și se uită în jur. Oamenii continuă să meargă pe trotuar, mașinile continuă să claxoneze pe stradă. Acum e momentul în care ar putea să se gândească la o imagine din copilăria lui, dar nu se gândi la asta. Porni pe drum, pas după pas. Sună telefonul. Adam privi la ecranul mobilului și respinse apelul. Și atunci își dădu seama de rima versului doi: era ca atunci când s-a terminat cu Olga:
- Cred că trebuie să ne oprim, spusese el.
- Bine, a zis ea, ne vedem mâine.
- Nu. Ar fi bine să nu ne mai vedem, spusese el mai hotărât.
- Acum ești obosit... Vorbim mâine, îi zisese ea zâmbind părintește.
Și atunci, ca și acum, își dădu seama că s-au terminat cuvintele, că ea nu putea înțelege, că el nu-i putea explica. Așa că a ieșit din cameră, a închis ușa. La început Olga îl așteptase sigură pe ea. Apoi îl așteptase nesigură pe ea. Apoi așteptase să înțeleagă. Apoi așteptase fără să înțeleagă. Apoi l-a urât. Probabil dorea să-l sune și să-i spună în față "Adam ai făcut o greșeală". De aceea el nu i-a răspuns la nici un telefon. De aceea, acum când telefonul sună din nou, Adam ascultă melodia, era o melodie frumoasă, care ar fi putut să-i amintească de ceva. Când melodia se opri, Adam puse telefonul pe „silențios”, apoi îl puse în buzunar și apoi se sui într-un tramvai. Abia aștepta să ajungă acasă să doarmă. (aici se termină versul doi cu rimă cu tot).
Comentarii
Trimiteți un comentariu