Dimineață. Adam stătea în sufragerie. Deschisese computerul și privea niște fotografii mai vechi. Pe masă, în stânga, era cafeaua, care se răcise. Și deși nu-i plăcea cafeaua rece continua să bea din ea, așa cum, chiar dacă nu avea ceva important de făcut, deschidea laptop-ul. Privea acele imagini vechi pe vremea când nu avea computer în casă, când exista un singur computer la birou și toți îi spuneau calculator.
Adam luă cafeaua, se ridică de pe fotoliu și se duse la fereastră. Își aminti întâlnirea cu vechiul prieten. Era atât de vechi prietenul și nu se văzuseră de atâta timp încât Adam se întreba dacă nu cumva ar trebui să-l treacă la categoria "veche cunoștință". Nu se văzuseră de mult timp astfel încât subiectele de discuție erau ca niște haine vechi, roase pe la mâneci. Și oricât ai întoarce manșetele, se văd alte rosături. Și ar fi vrut să arunce haina, să încheie discuția, dar nu putea pentru că era un prieten vechi și sentimentul de vină l-ar fi urmărit prea mult timp.
Totul fusese oarecum bine până Adam întrebă prietenul:
- Ai un cont pe facebook?
Prietenul îl privi pe Adam. Se încruntă un pic, după care spuse:
- Și pe tine te-au prins cu prostiile alea?
Până atunci Adam zâmbise, încercase să pară că se simte bine. Dar dupa acea intrebare zambetul disparuse.
- Poate nu e chiar o prostie, spusese Adam.
- Ba da! Ca și telefoanele mobile, ca și ifoanele și ipodurile și alte inepții din astea. Te trezești dimineața și dai raportul pe facebook, anunți pe toată lumea pe unde ești ce ai făcut. Până și cuvintele și-au pierdut sensul. Șeruiești, navighezi ... Oameni buni ce s-a întâmplat cu voi?!
De la celelalte mese erau priviți un pic ciudat. Adam deja ar fi vrut să fie în altă parte, dar nu putea fi decât acolo. Deodată prietenul bău repede berea și se ridică.
- Aș vrea să spun că mi-a făcut plăcere, dar nu vreau să te mint, mai spuse prietenul.
- Mie mi-a făcut plăcere, chiar dacă acum mă simt aiurea, zise Adam.
Prietenul se opri din drum, îl privi câteva clipe pe Adam în ochi. După un timp prietenul spuse:
- Poate nu ești cu totul pierdut.
Acum Adam terminase cafeaua. Primul impuls a fost să revină la computer. Privi monitorul câteva clipe. Zâmbi. Apoi închise computerul, scoase mobilul din buzunar, lăsă aparatul de fotografiat pe masă și ieși din casă. Totuși închisese ușa cu cheia. Afară era cald așa că Adam se opri la un chioșc, cumpără o înghețată ieftină și o porni prin parc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu