Liftul (I)

 - Hai să luăm celălalt lift, i-am zis.

M-a privit așa de parcă ar fi așteptat să audă continuarea unei glume, dar eu îl priveam serios arătându-i ușa de la celălalt lift. Apoi zâmbetul îi dispăru, fața căpătă un aer resemnat și se duse la ușa liftului, ușă care tocmai se deschidea. M-a așteptat să intru apoi a intrat și el. Am apăsat pe butonul cu "P" și am așteptat să se închidă ușile. Nu avea curajul să mă privească, iar eu nu aveam de gând să-i zâmbesc sau să-l încurajez. "Aș vrea să vă prezint pe prietenul meu" spusese Laura "și vă rog să nu fiți răi cu el". "Vorbește cu tatăl tău" și atunci Laura s-a uitat întrebător la mine. "Nu o să-l mușc", i-am zis zâmbind. "Dacă spui asta mă pui pe gânduri", a zis ea pornind spre ușă. "De ce ai nevoie de părerea noastră?" i-am zis și atunci ea se oprise în dreptul ușii. Deschisese ușa, stătuse câteva clipe cu ușa deschisă gândindu-se ce ar fi putut spune, dar probabil că nu găsise nimic de spus așa că ieșise și închise ușa fără să mai spună ceva. 

Acum eram în lift cu prietenul Laurei, nici măcar nu reținusem cum îl cheamă. Simte că e un test, dar nu știu ce aș putea să-l întreb. 

- Probabil ai impresia că am urmărit ceva de te-am pus să vii cu liftul ăsta, i-am zis deodată.

El a tresărit. 

- Sincer așa cred, zise el încet.

"Are curaj" mi-am zis și am zâmbit. 

- Că e un fel de test... dar nu știu întrebările, mai zise el. 

Când tocmai vroiam să-i spun ceva, liftul se opri între etaje. 

- Asta chiar e interesant, am zis amuzat.