Ușa

 Dacă ușa e închisă ar trebui să nu mai încerc? Ar trebui să rămân în cercul rutinei mele zilnice, să nu mai mă gândesc la posibilitatea de a deschide acea ușă, să mă gândesc la altceva, de exemplu, la cât e de bine că am rezolvat problemele pe care (credeam că) le aveam. Dar problema cu ușa? Ar trebui să nu mă gândesc la asta să-mi văd de drumul meu pe șinele sigure și liniștite. Revin în centru, centrul camerei în care trăiesc de ceva timp. Am făcut ordine, toate sunt la locul lor, e curățenie, miroase chiar a curat. Aș putea deschide o fereastră, aș putea să. 

Privesc spre ușă și ușa nu se uită la mine pentru că ușile nu au ochi, nu au urechi și poate ușile nu există. Poate e doar o legendă cu ușa care s-ar putea deschide  spre un altceva. Totul e aici, acum și arată bine. Cât se poate de bine. De ce aș avea nevoie de o ușă, de ce aș avea nevoie să trec dincilo de o ușă. 

Stau într-un fotoliu comod, cu ochii închiși, iar dacă am ochii închiși e bine pentru că nu văd ușa. Dar deschid ochii, mă ridic și merg spre ușă. Voi deschide ușa, voi ...