... el privi telefonul. Nu recunoscu numărul, dar totuși luă telefonul și răspunse:
- Alo? zise el prudent.
- Știu că ești la plajă și nu te-aș fi deranjat, dar nu știu unde e ibricul de cafea.
El privi încă odată ecranul telefonului, apoi duse din nou telefonul la ureche.
- A, deci nici tu nu știi unde este sau te deranjează apelul meu?
- Nu, zise el.
- Ce nu?
- Nu știu și nu mă deranjează că m-ai sunat.
- Ok. Atunci am să fac cafeaua în crăticioara asta mică... Vrei și tu?
- Ce?
Ea râse apoi zise:
- Bănuiesc că tu vrei mai mult, dar acum mă refeream la cafea.
- Da, zise el.
- Acum știu, zise ea. Da, vrei mai mult și da, vrei cafea. Te aștept, pa.
El mai stătu un pic cu telefonul la ureche, apoi îl privi din nou. Ceva nu era în regulă. Numărul nu era internațional, iar pe fereastră se vedea strada și blocurile. Un tramvai trecu clătinându-se încet.
Comentarii
Trimiteți un comentariu