Seara

Într-o seară, seară ca oricare alta, el stătea în fața laptopului, privea ecranul. Rămăsese cu ochii pe imaginea cu plaja peste care se vedea marea, nu era pic de umbră, plaja era pustie. Nu fusese niciodată acolo pe acea plajă, dar faptul că acea imagine îi apărea mereu o făcea să fie cunoscută. Acum privind cu atenție, el își dădu seama că știa multe detalii ale acelei plaje, așa de parcă ar fi trăit acolo de multă vreme. Casa ar fi putut să fie undeva în spate, spre interiorul insulei. Desigur era o casă cu terasă pe terasă erau scaune și poate o masă, dar era prea departe de plajă, atât de departe încât de pe terasă putea vedea printre vegetație un pic de mare. De aceea dimineața, de cum s-ar fi trezit, el ar fi mers pe jos spre plajă. Ajuns acolo s-ar fi așezat pe nisip și ar fi simțit nisipul rece. Ar fi privit marea, de fapt valurile ce s-ar fi întins leneșe pe plajă, așa cum ea trezindu-se și-ar fi întins mâinile atingând tăblia patului, iar un picior ar fi ieșit de sub cearceaf. Probabil ar fi fost piciorul stâng. Bronzat frumos. "Parcă ai vrea să mă mănânci" ar fi zis ea surprinzându-i privirea. "Nu parcă, ci sigur". Ea ar fi zâmbit, ar fi rămas tăcută privindu-l. După un timp l-ar fi întrebat: "ai fost la plajă?". El ar fi încunviințat dând din cap. "De ce mergi la plajă în fiecare dimineață?" ar fi întrebat ea și el nu ar fi știut ce minciună să-i spună așa că ar fi rămas tăcut. 

Ecranul laptopului se stinse, el tresări. Mișcă un pic mouse-ul și în dreptunghiul ce apăru scrise parola. Plaja apăru din nou, El privi câteva clipe imaginea, apoi închise laptopul, îl scoase din priză și se ridică de la birou. Se duse în bucătărie să-și facă o cafea. Atunci sună telefonul.