... privind în gol lăsând imaginile să-i ocupe mintea ca niște amintiri. Văzu laboratorul, pe o masă niște eprubete și undeva în spatele ei vocea colegului, șefu are impresia că nu ne facem treaba cum trebuie. Înainte l-ar fi întrebat, ce vrei să spui cu asta și probabil că colegul ei se aștepta ca ea să întrebe asta, dar ea preferase să-și pună halatul în cuier. În timp ce-și lua geanta, colegul spuse, ești supărată, nu, de ce, zisese ea absentă, păi..., vru el să înceapă o discuție, dar ea îl întrerupsese și îi spuse brusc, mă grăbesc acasă. Ieșise pe ușă fără să mai privească înapoi, sunt nepoliticoasă, gândise, și lăsase ușa deschisă. Veni autobuzul, ea se sui în autobuz și în timp ce autobuzul o ducea spre casă ea se întorcea la laborator. Înainte de vocea colegului fusese vocea lui în telefonul ei, deseară mă duc la tata sper că ai cheile de acasă, nu mă aștepta vin foarte târziu și toate aceste cuvinte spuse repede așa de parcă ar fi răspuns la întrebările pe care ea ar fi vrut să le pună. Așa de parcă soțul ei s-ar fi gândit la momentul în care urma s-o sune și refăcuse acest moment în minte de mai multe ori gândindu-se la ceea ce ea ar fi putut să-l întrebe, așa de parcă s-ar fi pregătit pentru o lecție pe care urma s-o predea unor elevi. Așa de parcă ar fi vrut să ascundă ceva. Totul părea normal, socrul ei era bolnav și era normal ca soțul ei să meargă la tatăl lui să stea împreună. Oricum ea se simțea obosită și nu ar fi avut chef să meargă la socru'. Vin târziu, nu mă aștepta. I-o fi fost rău socrului? Ceva nu se lega, ceva nu părea normal în toată această discuție a lor și oricât s-ar fi gândit nu putea să localizeze acest anormal. Autobuzul opri în stație, ea coborîse și abia după ce autobuzul plecă își dădu seama că nu coborâse la stația la care trebuia să coboare. Privea în jur și nu reușea să-și dea seama unde era.
Comentarii
Trimiteți un comentariu