Doria deschise ușa apartamentului, bună e cineva acasă, dar nimeni nu-i răspunse. Puse geanta pe o măsuță de pe hol, închise ușa și privi holul. Totul părea în regulă. Așa cum părea totul în regulă cu ea. Lucra la un laborator pe un salariu bun, era apreciată la servici, soțul ei era director la o firmă de publicitate, aveau un apartament în centru... ce-ți mai putea dori? Unii o invidiau. Gândindu-se la asta, ea zâmbi. Se descălță, se dezbrăcă și merse în baie să facă un duș. Lăsă apa să curgă pe ea așa de parcă ar fi vrut să spele toate gândurile care se lipiseră de ea. Seara asta rămân la tata, vocea lui în telefon, bine, zisese ea cu un ton indiferent, apoi închisese telefonul, o imagine îi fulgerase prin minte, Carlos undeva într-o cameră cu altă femeie, scuturase din cap, era aiurea, nu era o tipă geloasă. Ieși de sub duș, își puse halatul fără să se șteargă de apă. Scoase o sticlă de vin din frigider, își puse un pahar, vinul se bea la temperatura camerei îi spusese Carlos într-o după amiază când erau împreună acasă, acum ea era singură și bea un vin rece. Deodată se ridică, luă telefonul mobil dni geantă și-l sună pe Carlos.
- S-a întâmplat ceva? auzi vocea lui.
- Nu, vroiam doar să te aud. Ce face tatăl tău?
- Bine. E la bucătărie și pregătește ceva de mâncare. Vrei să vorbești cu el?
- Nu, nu. Nu-l deranja. Spune-i că eram îngrijorată... Mai stai?
- Da. A avut iar una din crizele lui și nu aș vrea să-l las singur noaptea asta. Mâine plec de aici la servici.
- Da, da, zise ea. Ne vedem pe la prânz?
- Dacă nu apare ceva la firmă chiar aș vrea să luăm masa împreună. La tine e totul bine.
- Da, de ce să nu fie? Hai că te las. Poftă bună.
- Cum adică? zise el mirat.
- Păi nu ai spus că tatăl tău face ceva de mâncare?
- A, da, da. Mulțumesc. Hai că te las că aud ceva zgomote din bucătărie. Pa.
- Pa, pa.
Ea rămase privind ecranul telefonului, până acesta intră pe ecranul de pauză. Când ecranul se făcu negru, ea luă paharul de vin și mai bău un pic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu