Fur Elise

 Amintirile sunt ca o melodie ce o auzi când cântă cineva la pian. Și așa cum melodia pornește odată cu prima apăsare pe o clapă a pianului, tot așa o amintire pornește odată cu o mișcare ușoară: o expresie ce nu ai auzit-o demult, o seară când mergi pe o stradă ce seamănă cu o altă stradă, dintr-un alt timp, dintr-o altă lume din care ai ieșit maturizându-te prea repede. 

Am văzut undeva scris "fur Elise" și deodată mi-am amintit de acea muzică, de o vreme când eram în armată și am primit o permisie de câteva ore și m-am dus la un prieten acasă și, după ce am povestit de tot felul de întâmplări din armată, am văzut pianul.

- Cine cântă la pian? l-am întrebat.

- Acum nu cântă nimeni, mi-a zis el zâmbind.

- Ok, atunci reformulez: tu știi că cânți la pian?

- Da. Vrei să auzi ceva?

Am dat din cap  și el s-a așezat la pian și a cântat "fur Elise". Când a terminat de cântat avea o privire tristă. Am tăcut un timp, iar când acel timp s-a terminat, el s-a ridicat de la pian, m-a privit zâmbind și mi-a zis:

- Da, e vorba de o fată. Nu o chema Eliza. Era ... dar nu a fost să fie. Ai mei nu erau de acord, ai ei nu erau de acord. Eram din două lumi diferite și, din păcate, dragostea nu a reușit să învingă granițele dintre lumile noastre. 

- Și? am întrebat

- Ea s-a măritat și are un copil, iar eu urmează să mă însor peste o lună. 

- Știu că ar trebui să-ți urez ceva, dar ...

- Ar suna aiurea în condițiile astea, a zis el zâmbind... 

M-am uitat la ceas și am văzut că timpul permisiei mele era pe terminate. 

- Trebuie să pleci, nu? mi-a zis el.

- Nu aș vrea dar...

- E ok, te înțeleg. Hai că te duc eu cu mașina la unitate. 

Pe drum nu am vorbit prea mult, doar când am ajuns în fața unității militare el mi-a zis:

- Ți-am cântat la pian pentru că semeni foarte mult cu fratele ei. Și lui îi plăcea cum cântam la pian.

- Dar pe ea nu o chema Eliza, nu-i așa?

- Nu, a zis el și a închis ușa de la mașină. 

Am privit mașina cum se îndepărta, apoi m-am uitat la subofițerul de la poartă care mă privea încruntat. L-am salutat zâmbind iar el mi-a zis plictisit:

- Intră, mă mai repede și lasă șmecheriile cu mine.