Seara în faţa laptopului, gândurile picură încet. Mi-a venit să spun "au venit peste mine", dar nu. Ele vin încet, unul câte unul, nu se înghesuie. Frânturi de imagini, fotografiile amintirilor, fotografii pe care le răsfoiesc încet:
1. Mecanicul de la service care a zis deodată unui coleg, atenţie că mănânci nespălat, şi eu m-am uitat la coleg, nu mânca nimic, mecanicul avea un zâmbet subtil, deci era o glumă, aşa că am râs la timp ca să nu-şi dea seama "că nu m-am prins".
2. Într-o biserică, în timpul unei slujbe, o femeie ce avea un toiag (deşi cred că toiagul se putea încadra şi la categoria "bâtă"), toiagul cade, se aude un zgomot, toţi tresar, se întorc spre femeie. Femeia spuse ceva de neînţeles, aproape de categoria onomatopee, se lasă în genunchi şi apoi, ca un căţel, în patru labe, merge până la o icoană, unde rămâne cu capul în pământ. Când nimeni nu se mai uita la ea, probabil s-a ridicat şi s-a întors la locul ei, unde am văzut-o după vreo câteva
minute.
3. În poarta unui cimitir, o femeie striga la un portar, nu e normal domnule, nu e normal. Femeia striga, portarul se uita la ea fără să spună ceva. Nici măcar nu o întreba ce nu e normal.
Beau puţin din ceai şi pun nişte muzică să alung gândurile. Azi nu e foarte frig afară, mai încearcă un gând să înceapă, dar deja fac altceva şi gândul nu mai apucă să spună mai mult.
Comentarii
Trimiteți un comentariu