Stau în fața laptopului și scriu pe blog. Plin de gânduri nu mai găsesc timpul să scriu aici. Am trecut până și de faza în care mă plâng că nu scriu mai des aici. Plin de griji, îngrijorabil din cauza celor ce mă încojoară (televizor, facebook etc) încerc să mă trezesc, să ridic acel văl maya care s-a lăsat peste noi, dar acest văl e ca o draperie grea, ca o draperie udă, grea ce nu o pot ridica. Dacă mă gândesc la trecut îmi aduc aminte de greșelile făcute, dacă mă gândesc la viitor mi-e teamă de greșelile pe care le-aș putea face. Cât despre prezent ce să mai zic? Gradul de anxietate socială a fost mărit de trecerea prin 2020-2022. Atunci a fost un șoc, atunci s-a indus ideea că nu poți fi sigur de nimic (deși nimicul niciodată nu a fost sigur) că depind de niște forțe invizibile și atotputernice pe care nu le pot învinge. Limita dintre imaginar si real a devenit invizibilă....
Îmi aduc aminte de "Călăuza" lui Tarkovski, dar ce-mi aduc aminte voi scrie altădată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu