Terapie

 - Știu că nu ar trebui să mă uit în urmă, să las ca toate cele ce au fost acolo să rămână acolo, să nu le mai duc cu mine în fiecare zi, dar ... De fapt e o căutare. Ceva, cândva s-a întâmplat și am fost deturnat de la drumul meu. Și de fiecare dată când am încercat să revin, am fost aruncat și cu mai multă putere, departe, cât mai deprate de drumul meu. Atât de departe încât ajunsesem să mă întreb dacă acela era într-adevăr drumul meu, dacă nu cumva era drumul altcuiva, că poate cineva m-a păcălit și îmi spusese că acela era drumul meu... Ce căutare? Nici măcar nu am întrebarea, căci dacă aș avea întrebarea aș găsi mai ușor răspunsul. De fapt sunt mai multe întrebări: 1) dacă e drumul meu de ce nu sunt lăsat să merg pe el? 2) dacă nu e drumul meu de ce mi s-a insinuat ideea că acela e drumul meu? 2bis) și care ar fi drumul meu?

- De fapt, mă întrerupse el, problema ta este că nu ai găsit drumul. Poate nu ești deviat de pe drumul tău, ci ajungi pe diferite drumuri și, odată ajuns acolo, ești respins pentru că nu aparții acelui drum. Sau poate tu ești cel care sari de pe acel drum pentru că nu e ceea ce căutai. 

- Și ce caut, ce drum caut?

- Asta nu am de unde s-o știu și de fapt nici tu nu o știi. Dar cred că ar trebui să renunți la disperarea asta și să accepți că întrebarea ta e acel 2 bis. Din păcate timpul a expirat și trebuie să terminăm aici, zise el ridicându-se

- Cred că vouă vă face plăcere chestia asta cu timpul care a expirat, vă dă o senzație de putere, am zis fără să mă ridic. 

El însă puse degetul arătător pe ceasul de la mâna stângă. Acela era momentul în care l-aș fi lovit, dar nu puteam s-o fac pentru că era mai înalt și mai puternic decât mine, așa că m-am ridicat zâmbind inteligent așa de parcă aș primit tot ceea ce puteam câștiga in acea luptă.