"De ce atunci când nu suntem mulțumiți,dezamăgiți de prezent nu ne refugiem în viitor? De ce preferăm trecutul pentru a evada? Îmi pun aceste întrebări și îmi dau seama că refugierea în viitor e chiar mai bună, pentru că nu știi ce va fi în viitor deci îți poți imagina, proiecta orice în timp ce trecutul stă în niște cadre fixe nu-l poți modifica. Desigur din trecut poți omite anumite părți și păstra alte părți așa cum ai cizela o sculptură, dar părțile omise nu sunt niciodată omise cu totul, părțile omise par dispărute și deodată erup cu mai multă putere..."
- Doar atât? va întreba ea lăsând foaia pe masă.
- E doar o idee, va spune el, pe care mai târziu poate o s-o dezvolt.
- Poate, va zice ea gânditoare
El urma să trăiască acele momente cu acea fată, pe care încă nu o întâlnise, acea fată de a cărei existență era nesigur. Sigur era doar de despărțirea de acum, de fata ce se îndepărta pe alee, se îndepărta de el, această fată care, ieșind din parc, nu se va întoarce să se uite spre el. Iar el nu era chiar atât de supărat pentru că știa că în viitor o altă fată va asculta tăcută cum el va povesti despre această zi în care se simțea atât de singur. El se gând la zâmbetul fetei din viitor și, aproape fără să vrea, zâmbi și el
Comentarii
Trimiteți un comentariu