Hireth

Faceți căutări pe acest blog

Cinci fotografii de miercuri (2)

pe februarie 23, 2022

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

blogul meu cu fotografii este: https://demdece.wordpress.com/

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

„Et in Arcadia ego”

Uneori aş vrea să mă întorc la una din acele petreceri din anii '80, în casa unui prieten, acolo unde se auzea „muzică bună” copiată pe casete TDK, ascultată la un casetofon (aici chiar că nu-mi mai aduc aminte denumirea). Pe o măsuță într-un colț stăteau sticlele de suc și sticlele de bere, farfuriile cu sandvișuri. (pe atunci încă nu știam că asta se va numi „bufet suedez”). Covorul din sufragerie era dat la o parte. Lumina stinsă, doar într-un colț o veioză acoperită cu ceva pentru ca lumina să fie și mai slabă. Muzica umplea aerul, dansam până când afară începea să se lumineze ușor. Atunci mai puneam un blues, „ca de plecare”. Și apoi încă unul și încă unul, până afară se lumina de-a binelea și începeau să se audă tramvaiele. Atunci ieșeam în stradă cu o fată care era foarte frumoasă, ca o petrecere reușită. Dar pentru că nu vroiam ca totul să se termine atât de repede ne opream pe o bancă în parc. Ne așezam, ea mă prindea de braț și își lăsa capul pe umărul meu. În minte evalu...

Ceaşca de cafea

Se uită pe fereastră și văzu orașul. Clădiri luminate și deasupra cerul înstelat. Luna avea să apară mai târziu. Se trezise pe la 5 și numai avea somn. Își făcu o cafea, stinse lumina în bucătărie și se duse la fereastră cu ceașca de cafea în mână. Ceașca era fierbinte și simțea în palmă căldura ceștii. În palmă, acolo unde, mai demult stătea obrazul ei. Merseseră în barul acela, ar fi vrut să spună barul uitat de lume, dar lumea nu uitase și ca dovadă, aproape toate mesele erau ocupate. - Ce să fie? întrebase băiatul. - Un espresso pentru mine, spusese ea. - Cu lapte? - Da. Și pentru el orice, că se uită la mine și nu mai știe de el. Dar să fie fără lapte. Băiatul zâmbise. - Deci două espresso. Chiril întinsese mâna, obrazul ei în căușul palmei lui, ea și-a odihnit un pic capul în palma lui. - Din cauza ta nu o să mai ajung acasă, a zis ea. - Mai există acasă? întrebă Chiril. - Nu. Băiatul tuși, ea își retrase capul din palma lui, băiatul puse cele 2 cești pe masă și plecă fără s...

Terapie

- Știu că nu ar trebui să mă uit în urmă, să las ca toate cele ce au fost acolo să rămână acolo, să nu le mai duc cu mine în fiecare zi, dar ... De fapt e o căutare. Ceva, cândva s-a întâmplat și am fost deturnat de la drumul meu. Și de fiecare dată când am încercat să revin, am fost aruncat și cu mai multă putere, departe, cât mai deprate de drumul meu. Atât de departe încât ajunsesem să mă întreb dacă acela era într-adevăr drumul meu, dacă nu cumva era drumul altcuiva, că poate cineva m-a păcălit și îmi spusese că acela era drumul meu... Ce căutare? Nici măcar nu am întrebarea, căci dacă aș avea întrebarea aș găsi mai ușor răspunsul. De fapt sunt mai multe întrebări: 1) dacă e drumul meu de ce nu sunt lăsat să merg pe el? 2) dacă nu e drumul meu de ce mi s-a insinuat ideea că acela e drumul meu? 2bis) și care ar fi drumul meu? - De fapt, mă întrerupse el, problema ta este că nu ai găsit drumul. Poate nu ești deviat de pe drumul tău, ci ajungi pe diferite drumuri și, odată ajuns ...

Un produs Blogger