Există anumite momente ca o barieră, ca o linie între două lumi: înainte de și după acel moment. Dacă există factori externi ce generează aceste momente, atunci realizăm imediat existența acelui moment și putem spune cu precizie când a început o lume(și, implicit când s-a terminat cealaltă). Atunci când a fost cutremurul din '77, multă vreme am împărțit evenimentele în "înainte de cutremur" și "după cutremur". Iar ruptura față de acel "înainte" era clară, era ca un ceva ce nu aveam să-l mai ating niciodată.
Mai greu e să determin acel moment atunci când un factor/factori intern/interni au generat această graniță. În cazul factorilor interni deobicei e ca atunci când privești pe fereastră și vezi că plouă, dar nu știi când a început ploaia. Adică știi că a existat un moment în care totul era uscat și că există acel moment în care totul e ud, dar nu știi când uscăciunea s-a transformat în apă. Că suntem două persoane diferite, atât de diferite încât nu știu cum am putut să ajung din cel ce eram în acel moment, cel care sunt acum. Și apare această întrebare: nu ar fi fost mai bine dacă nu aș fi ținut acest jurnal sau dacă paginile jurnalului s-ar fi distrus?
Comentarii
Trimiteți un comentariu