Când aveam 17 ani îmi plăcea să merg prin bibliotecă să iau la întâmplare o carte de pe un raft, să deschid acea carte la o pagină oarecare și să citesc două paragrafe. Încercam să nu mă uit la titlul sau la autor (dar uneori privirea fugea spre copertă) și după ce citeam cele 2 paragrafe îmi plăcea să închid cartea repede să o pun la loc în raft și să nu știu cine a scris acele paragrafe sau cum se numea cartea. Dar dacă ceea ce citeam îmi plăcea mult atunci mă uitam pe copertă, vedeam autorul și titlul cărții și împrumutam cartea. Într-o zi (și nu mai știu nimic despre acea zi) am luat o carte și am citit: "Azi am împlinit 80 de ani. Nu credeam că voi ajunge la această vârstă". Era jurnalul lui Andre Gide și nu a fost nevoie să citesc cele două paragrafe ca să știu că urma să împrumut acea carte. Și, deși am citit-o și țin minte că mi-a plăcut, tot ce îmi amintesc sunt doar acele două rânduri. Și mai țin minte ceva: la un an după această însemnare Andre Gide a murit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu