În autobuz

 În autobuz. Afară ninge, iar faptul că sunt în autobuz îmi dă un sentiment de confort, iar când găsesc şi un loc jos, deja începe să-mi placă mai mult că ninge afară.

- S-a pus serios pe ninsoare, spune bărbatul din faţa mea.

Mă uit la el, vorbeşte clar cu mine, pentru că autobuzul e aproape gol.

- Păi e iarnă, nu?

- Da, domnul meu. Pe mine mă cheamă Marcel, pe dumneavoastră?

- Cristian, spun cu un ton precaut.

- Domnu' Cristian, vă văd aşa un om serios.

Nu cred că aştepta vreo reacţie din partea mea aşa că tac.

- Eu sunt taximentrist, îmi spune. Normal că o să vă întrebaţi de ce nu sunt în taxi acum.

- Păi, da ...

- Sunt în vacanţă. Ştiţi, domnu' Cristian, eu mereu când erau Sărbători eram de serviciu. Anul ăsta i-am zis lui nevastă-mea - dragă, uite stau şi eu cu tine de Sărbători. Iar ea, de, ca femeia, spune: dragă, dar avem bani să stai acasă?

Spunând acestea râde ca de o glumă bună. Râd şi eu ca să-l încurajez.

- Ştiţi, domnul Cristian, merg cu autobuzul şi mă uit la ăştia ce se chinuie cu maşina pe drum. Alergi după bani şi apoi alergi să cheltui banii. Domnu Cristian, vă văd om serios şi vă spun un lucru. Ştiţi, meseria, sunt obişnuit să vorbesc, că aşa fac şi în taxi, se suie clientul şi spun ceva. Dacă răspunde vorbesc, dacă nu, înţeleg: are omul probleme sau nu are chef să vorbească. În cazul ăsta pentru mine e un chin. Ştiţi, eu am făcut grevă în '96 şi apoi mi-am luat licenţa. Acum sunt independent. Păi dacă eram eu la patron, mă lăsa ăla să am concediu pe vremea asta?... Sunteţi un om credincios?

Tresar.

- Da, spun prudent

- Eu sunt creştin-ortodox şi vă spun sincer, că vă văd un om serios, dom'le asta cu calendarul nou e o prostie. Aţi văzut anul trecut gerul Bobotezei a fost pe stilul vechi?

- Păi şi schimbarea orei ..., încerc eu să licitez.

- Exact! O prostie. Copiem ca proştii.

- Ne dă bioritmul peste cap.

- Cum spuneţi, domnul Cristian. Ne strică ăştia ritmul... Domnu' Cristian, mi-a făcut plăcere să vorbesc cu dumneavoastră, se vede că sunteţi altfel... Sărbători Fericite! mai spune el înainte de a coborî.

Uşile autobuzului se închid şi atunci văd în faţă o femeie ce mă privea dezaprobator. Aş fi vrut să

îi cer scuze, dar nu cred că m-ar fi crezut.