Acele vremuri

 .... am pus aici niște postări mai vechi. Salvasem aceste postări iar după ce site-ul unde fuseseră a fost închis (de fapt l-am închis) ele au supraviețuit pe un HDD portabil. Odată cu acele postări s-au salvat și comentariile. Le-am citit cu zâmbetul pe buze, iar după aceea zâmbetul din dulce s-a făcut amar. Căci mă gândeam, ce s-a întâmplat cu acei cititori care îmi scriau la puțin timp după ce tocmai pusesem postarea. E adevărat că și eu, atunci, intram pe unele bloguri și acolo unde-mi plăcea ceva lăsam câte un comentariu. Acum am devenit mai tăcuți, mai prinși de problemele noastre, mai egoiști. 

Sau poate că am îmbătrânit și mă uit la vremurile bune din urmă nu pentru că au fost mai bune, ci pentru că eram mai tânăr. Vorba unui prieten: acum în autobuz controlorii nu mai îmi cer cardul pentru că am părul alb și ei cred că sunt pensionar.