Omul din autobuz

Omul din autobuz vorbea continuu, toți se fereau de el, dar eu, văzându-l, m-am așezat pe un scaun și l-am urmărit.  Omul spunea:
- Citiți Biblia. Eu o citesc în fiecare zi. Azi nu am citit-o. Știi, vorbeam ieri cu un om la patinoar, în Titan. Știți unde e patinoarul, nu? Hai, nu vă faceți că nu știți. În
Titan. Și era omul încruntat și supărat. Că noi am uitat de Dumnezeu. Și eu l-am întrebat dacă a citit Biblia. Dar nu mi-a răspuns. Că eram eu în autobuz, acum câteva zile, și un polițist îmi spune, coboară bă. Eu îl întrebasem dacă a citit Biblia și el mi-a spus, coboară, mă, și eu l-am ascultat, că Dumnezeu mi-a zis să-l ascult. Dar când să cobor s-au închis ușile. Eu am crezut că Dumnezeu asta vroia să cobor, dar Dumnezeu mi-a închis ușa în nas și am înțeles că trebuie să rămân, chiar dacă polițistul nu vroia. 

Deodată omul m-a observat și a început să vorbească cu mine.

- Mă uit la tine. Ești un informator, nu? Ești securist. Se vede pe tine. Hai recunoaște informatorule că ești securist!
Nu i-am zis nimic, pentru că nu găseam o reacție la ceea ce spunea. S-a mai uitat un pic la mine și când autobuzul s-a oprit în stație a zis:
- Eu acum cobor și nu uitați: Dumnezeu mi-a zis să citiți Biblia.

Coboară, stă vreo 10 secunde și urcă din nou.

- Păi ce puteam să fac? Eu am vrut să cobor, dar Dumnezeu a lăsat ușile deschise... Știi filmul cu Colombo? Îl știi, că ai vârsta! Eu am 37 de ani, tu câți ai? Colombo, îl știi pe Colombo... Eu am fost și pe la psihiatrie... Ești un tip simpatic - m-ai văzut tu în autobuz și ți-ai zis, ia hai să văd ce spune ăsta. Ești simpatic că mă asculți. Dar să citești Biblia... Uite la ea, zice deodată arătând spre o femeie bătrână cu ochelari și fâș roșu, a ținut copiii, la liceu, la facultate și acum cerșește în autobuz.
Femeia se uită speriată spre el și se duse în partea cealaltă a autobuzului unde se așeză pe un scaun cu spatele la noi.
- Că uită-te și la el, mi-a zis arătând spre un alt bătrân. A ținut copiii în facultate și acum umblă pe drumuri ca să uite că nici măcar nu-l mai sună copiii... Gata, acum cobor și eu.
Ușile se deschid, coboară, și rămâne jos fără să mai privească spre mine. După un timp, bătrâna cu ochelari și fâș roșu vine spre mine și scoate o hârtie șifonată pe care scria ”Ajuta-țimă cu 5(cinci) lei”. Din spate aud:
- Vezi, avea dreptate nebunu: asta chiar e cerșetoare.